ȘTIRI

Unde se întâlneau spionii din Bucureşti şi povestea spioanei naziste, îndrăgostită de Capitală

Edith von Coler era o nemţoaică ambiţioasă, care şi-a atins vârful carierei la Bucureşti. Ea apare în dosare ca spioană din Germania, fiind verişoara nevestei unuia dintre cei mai temuţi oameni din Reich: Heinrich Himmler, după cum a precizat ziaristul istoric George Damian, în cadrul Conferinţelor de Joi de la Muzeul Municipiului Bucureşti- Palatul Şuţu. Germania nazistă avea foarte multe servicii secrete care se întrepătrundeau, toate fiind coordonate de Hitler.

Edith von Coler a fost considerată de contraspionajul românesc o spioană, fiind totodată o femeie frumoasă care a reuşit să intre repede în societatea bună de la Bucureşti.  Ea a ajuns în Capitală la 43 de ani, după două căsătorii eşuate şi un copil lăsat la rude, în 1938. Ar fi reuşit, la puţin timp de la venirea în România, să unească fracţiunile germane de la Bucureşti. Scopul activităţii ei era de a se introduce în mediile politice, culturale româneşti în calitate de agent de influenţare, mai ales în ceea ce privea propagarea ideologiei naziste şi apropierea de Germania. A intrat apoi în atenţia serviciului de informaţii româneşti şi a luat legătură cu Nicolae Malaxa. Malaxa s-a angajat să-i pună la dispoziţie un ziar. Acest lucru s-a realizat la ziarul Curentul.

 

Însă Edith s-a transformat, din agentă a Berlinului, în susţinătoare a României, precizează ziaristul. În timpul negocierilor economice, Edith trimitea multe rapoarte Ministerului de Externe german, pentru ca acesta să nu facă presiuni asupra României, să nu măreasca cursul valutar al mărcii faţă de leu. Astfel, ea a devent un fel de avocat al României în faţa ministrului de Externe al lui Hitler.

Conform ziaristului însă, Edith avea pe urmele sale spioni români, francezi şi britanici care îi urmăreau toate întâlnirile din Bucureşti. Spionii francezii erau convinşi că este agentă Gestapo, britanicii o considerau mai degrabă un fel de propagandistă.

Cariera ei la Bucureşti s-a terminat brusc în vara anului 1940, când a solicitat un interviu cu Regele Carol al II-lea, care ajunsese pe lista neagră a lui Hitler. Ea nu ştia de decizia de la Berlin, astfel că a facut un interviu pe care a încercat să-l publice în presa germană. A fost chemată în ţara natală, i s-a luat paşaportul si a rămas acolo. A murit în mizerie în 1948.

Pe 5 martie 1939 Constantin Argetoianu i-a făcut spioanei următoarea descriere:

„Frau von Kohler – sau Colier? e o fetiţă răscoaptă, dar foarte deşteaptă care ne cinsteşte de câteva luni cu prezenţa sa. Gazetărească numai? Spioană? Nu se ştie ce e, nici de cine a fost trimisă aci. De Fuhrer? De „Gestapo”? De Goring? Mister.

Prima ei misiune la noi a fost pare-se să împace diferitele grupări săseşti care se certau. Cum a reuşit de minune în această însărcinare a fost menţinută mai departe în România. Pe la sfârşitul anului trecut, şi încă în ianuarie, nu ne iubea deloc şi scria în gazetele din Germania articole înţepate despre noi şi despre ţara noastră. Deodată lucrurile s-au schimbat: Frau von Kohler a devenit cea mai bună prietenă a noastră. Articole excelente în Germania, altul aproape ditirambic asupra Regelui în Curentul, şi aşa mai departe. Ce s-a întâmplat? Instrucţii noi de la Berlin?

Se poate să fie şi aceasta, dar e mai ales altceva: Malaxa a angajat-o cu 80.000 lei pe lună şi l milion lei bani gheaţă, ca peşcheş – şi lupoaica s-a făcut oiţă! Acum, a angajat-o Malaxa personal, sau e Malaxa numai un „piete-nom” prin care trec banii fondurilor secrete – asta nu o ştiu. Ce ştiu, e că a primit pe februarie sumele sus-arătate…”

Un alt cuplu de spioni care a poposit la Bucureşti a fost format din Olivia Manning şi R.D. Smith.

Cei doi s-au căsătorit  la câteva săptămâni după ce s-au cunoscut şi au venit în Bucureşti, unde bărbatul era lector de engleză la British Council. Însă, deoarece soţul ei o înşela „cu toate româncele pe care le întâlnea”, după cum a subliniat ziaristul, Olivia Manning a ajuns să urască România, lucru pe care l-a subliniat frecvent în cartea sa, „Trilogia balcanică”.

Acest lucru se vede şi în felul în care a descris o reprezentaţie dată de Maria Tănase (camuflată sub numele Florica) la o terasă de vară din Bucureşti:

„Florica, în fustele ei lungi, alb cu negru, era expusă ca o coţofană în colivia orchestrei. Când aplauzele se stinseră, se avântă într-o plecăciune, apoi, deschizând gura, dădu drumul unui urlet ţigănesc – înalt şi violent. Publicul se agită. Harriet simţise sunetul ca un şoc prin şira spinării.

Primul strigăt a fost urmat de un al doilea, susţinut la o asemenea înălţime şi intensitate a tonului încât, după câţiva ani (cum o asigurase Inchcape ulterior), coardele vocale nu vor mai rezista.

Florica, transformată într-o furie în colivia orchestrei, părea făcută din fir de aramă. Avea subţirimea obişnuită a ţigăncilor şi era negricioasă ca o indiană. Când îşi aruncă, dintr-o mişcare, capul înapoi, i se văzură tendoanele gâtului şi muşchii pe braţele ei subţiri care se roteau prin aer. Lumina îi arunca reflexe în părul strâns la spate, strălucitor ca şi fruntea rotundă. Cântând acolo, printre grăsanele din public, părea un pisoi sălbatic, mort de foame, scuipând înspre pisicile mari, hrănite cu smântână. Muzica se stingea şi vocea ei coborâse într-un fel de mârâit. Se ridică, răsucindu-şi corpul, parcă de mânie, strângându-şi pumnii şi lovindu-şi fustele şi încheie cu un alt strigăt ascuţit, pătrunzător, de stihie, susţinut pe deasupra ropotului teribil al aplauzelor.” Mai multe despre această întâmplare, pe george-damian.ro.

Soţul ei a a fost multă vreme considerat un dramaturg inocent, autor de cronici pentru BBC. În 2003, când a fost declasificat dosarul lui, s-a descoperit că a fost membru secret al Partidului Comunist britanic şi a fost recrutat în celebra reţea de spioni de la Cambridge.

În acest dosar există mai multe rapoarte despre activitatea lui, după cum a precizat George Damian. Conform acestuia, în ele se spune că tot ce a făcut acesta cât se afla la Bucureşti a fost în interesul şi pentru sprijinirea Uniunii Sovietice. A fost implicat astfel în tentativele de distrugere a câmpurilor petrolifere din România. 

Cei doi soţi scriitori au poposit deseori în barul de la Athenee Palace, unde se adunau, de altfel, toţi cei care erau bănuiţi de spionaj.

 


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button