Unde se duc oamenii când pleacă de tot din București (dar nu numai). Și cum ajung românii imigranții perfecți, dar invizibili: sunt albi, creștini și integrați

Există motive foarte precise pentru care românii - și nu oricare alt popor - sunt cei mai mobili cetățeni ai Uniunii Europene, iar acestea nu țin doar de nivelul scăzut de trai ori de cel al corupției, cât mai ales de capacitatea noastra de adaptare și integrare în alte culturi. Potrivit unui raport EUROSTAT din acest an, 19% din populația activă a României trăiește în alt stat membru, în vreme ce media la nivelul Uniunii este de numai 3,3%. Știu prea bine cât de îngrijorătoare pot să pară cifrele astea, mai ales dacă sunt rostite cu emfază la tv, cu sprâncene ridicate și mimând un pic de țâfnă, dar mai știu și ce spunea economistul american Aaron Levenstein despre statistică. ”E precum un costum de baie sumar. Ceea ce dezvăluie este sugestiv. Ceea ce ascunde este esențial.” 

După cincisprezece luni de ședere în Belgia și o imersie totală în ce presupune viața de imigrant român, vă prezint concluziile studiului meu asupra rezidenților români din Bruxelles, aici unde diaspora noastră a devenit a doua cea mai importantă comunitate de străini, după francezi. 

Românii emigrează pentru că nu mai au răbdare cu Statul, un stat care le îngroapă visele și afacerile

Evident că nimeni nu pleacă de-acasă de prea mult bine și, cu excepția situațiilor de reîntregire a familiei, aproape orice episod de migrație este precedat de o perioada de nefericire în patria de origine. Trebuie să recunoaștem că orice comparație cu migrația din Siria spre Occident, atât de des invocată exclusiv în baza datelor cantitative, are o notă de dramatism exagerat care impresionează, dar nu aduce niciun strop de lumină în plus asupra fenomenului ai cărui protagoniști suntem.

Românii nu emigrează de frica războiului și a persecuției, nici de foame, ci pentru că își doresc un stil de viață care le e inaccesibil în România, indiferent cât de mult ar munci. Românii emigrează pentru că nu mai au răbdare cu statul, perceput adesea drept un agresor care le îngroapă visurile și uneori afacerile.

Românii, a doua mare comunitate de străini din Bruxelles, după francezi

Românii simt că merită mai mult decât pot obține acasă și știu că se vor descurca oriunde, în orice condiții. Obișnuit să fie adesea în disconfort și nedreptățit acasă la el, românul ajuns în Vestul Europei pare să-și tragă în sfârșit sufletul și să-și regleze pulsul, până atunci mărit. Ușurarea asta o regăsești la rezidenți români provenind din toate straturile sociale, fără excepție.

Am vorbit cu 125 români din regiunea Bruxelles. Am mâncat și am vorbit românește

Studiul pornește de la date oficiale furnizate de Statbel (Biroul Național de Statistică al Belgiei), prelucrate de mine, iar la cercetarea calitativă au participat 125 de cetățeni români cu rezidență în Regiunea Bruxelles-Capitală (RBC). 

Unii dintre ei mi-au acordat interviuri individuale semistructurate, alții și-au spus părerile în cadrul unui focus grup, toți răspunzând la chestionare online. I-am întâlnit în casele lor, în instituții europene, pe șantiere, în biserici, la teatru sau în fața capodoperelor lui Brâncuși expuse la Festivalul Europalia.

Până să intrăm în izolarea impusă de pandemie, au fost mai multe zile în care am interacționat doar cu români, am mâncat doar românește, am vorbit doar românește. Era ca și când am fi fost în România, însă fără toate bătăile de cap de acasă, iar asta ne-a permis să discutăm cu o anumită detașare despre motivele care i-au ”împins” afară din țară și i-au ”atras” la Bruxelles. Le mulțumesc tuturor pentru încrederea pe care mi-au acordat-o răspunzând cu sinceritate la întrebări și îngăduindu-mi să-i observ în mediul în care trăiesc ei acum.

Exodul românilor, prosperitatea străinilor

Despre români știa deja toată lumea că au format comunități puternice în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și Franța, însă proporțiile diasporei române din Belgia au trecut neobservate atât acasă, cât și localnicilor belgieni. Eu am analizat exclusiv factorii care au generat creșterea accelerată a comunității din Regiunea Bruxelles-Capitală, dar merită să specific că la începutul acestui an 105.358 de cetățeni români aveau rezidența înregistrată în Belgia, distribuiți în proporții aproximativ egale în capitala Bruxelles și în regiunea puternic industrializată Flandra, cu o prezența mult mai redusă în Valonia francofonă.

După ce am remarcat uimirea celor cărora le vorbeam despre teza mea de disertație, mi-am notat într-un carnet cuvântul ”invizibili” și l-am încercuit de câteva ori. Din cercul ăla am pornit trei săgeți către alte cuvinte încercuite, fiecare reprezentând un atribut datorită căruia românii nu sar în ochii nimănui: ”albi”, ”creștini” și ”integrați”. 

Românii, în top și pentru numărul naturalizaților

Datele din acest articol se referă la persoane cu cetățenie română și acte de rezidență în Belgia, așadar nu-i cuprinde și pe cei care au dobândit între timp dublă cetățenie, aceștia migrând după naturalizare în statistica cetățenilor belgieni. Legislația oferă posibilitatea de a aplica pentru cetățenie după cinci ani de ședere neîntreruptă pe teritoriul Regatului Belgiei.

Am fost curioasă  să arunc o privire și peste datele de naturalizare și prin decretele regale de acordarea a cetățeniei semnate după 2012, adică după primii cinci ani de la aderarea României la UE. Prelucrând date comparative am aflat că românii au devenit al doilea grup etnic după marocani în ce privește dobândirea cetățeniei belgiene, iar tendința este evident una de creștere. 

Revenind în Regiunea Bruxelles-Capitală, figura de mai jos ne arată ritmul în care a evoluat numărul rezidenților români în cei treisprezece ani care au trecut de la aderarea la Uniunea Europeană, fără fluctuații, mereu pe pantă ascendentă. Este comunitatea de străini cu cea mai rapidă creștere, în același timp este cea mai masculină dintre toate, numărul bărbaților români din Bruxelles fiind cu cca. 5.000 mai mare decât numărul femeilor românce. 

Rețineți că la momentul aderării țării noastre la UE, doar 5.522 cetățeni români trăiau cu acte în regulă la Bruxelles, iar până la 1 ianuarie 2020 comunitatea a crescut de aproape 9 ori, ajungând la 44,129 rezidenți. Căutând să înțeleg și să enunț în studiul meu factorii care au determinat această creștere spectaculoasă, am identificat factori previzibili, cum ar fi ridicarea restricțiilor impuse românilor pe piața muncii din Belgia la 1 ianuarie 2014, sau situația socio-economică din țară, însă plasând dinamica acestei comunități într-un context mai larg, continental, a rezultat că fluxurile migratorii au fost puternic influențate de criza economică mondială din 2009-2010.

 Românii au emigrat in Belgia nu doar din România, ci din toata Europa.

Când sectorul construcțiilor și cel al imobiliarelor din țările mediteraneene încasau lovituri grele, Belgia a rămas pe linia de plutire, iar Polonia înregistra chiar creștere economică. Muncitorii polonezi de pe șantierele belgiene primeau oferte generoase de muncă acasă la ei, în vreme ce antreprenorii și muncitorii români din Spania și Italia pierdeau contracte. O bună parte dintre polonezi s-au întors acasă, iar locurile de muncă vacantate de ei au fost ocupate în mare parte de români veniți din Sudul Europei. 

Așa cum ilustrează infografia, perioada 2011-2013 marchează momentul în care comunitatea rezidenților polonezilor atinge o fază de platou, ce va fi urmată de declin, timp în care comunitatea de români capătă un avânt deosebit de puternic. Românii au sosit în acea perioadă pe trei coridoare distincte: din România, din Italia și din Spania.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Jurnalista Sanda Nicola este licențiată în Științe Sociale la Open University în Marea Britanie, iar în prezent este doctorand în Științe Geografice la Université de Liège, Belgia