BAZAR

Unde poţi mânca pizza cu fire de păr? La Trattoria 20!

Nici în Regie nu am avut de unde alege locuri la terase, aşa că ne-am oprit la Trattoria 20 Ristorante & Pizza, unitate care arăta bine şi mai avea o masă liberă afară. După câteva minute de aşteptare l-am rugat pe un ospătar, care a trecut pe lângă noi, să ne aducă un meniu, dar ne-am trezit cu o replică tăioasă: „Asta nu-i masa mea!”. Răspunsul chelnerului mi s-a părut deplasat şi începusem deja să mă întreb dacă am făcut sau nu o alegere bună. Totuşi, m-am gândit că era mai bine dacă mâncam acolo pentru că şansele să fi găsit alte locuri libere scădeau vizibil, pe măsură ce trecea timpul.

Când ne făceam probleme de acest gen, ne-am trezit cu meniurile trântite pe masă, iar ospătarul neprietenos a aterizat imediat la masa de alături, unde veniseră trei bărbaţi, care aveau brandurile umflate de steroizi. Chelnerul s-a purtat cum a putut mai bine cu aceşti clienţi, dar pe noi ne-a lăsat de izbelişte, de parcă atitudinea faţă de oaspeţi ar fi direct proporţională cu diametrul bicepsului.

Într-un final, a apărut şi tânărul care servea la masa noastră. Am comandat un suc, două beri şi trei porţii de Pizza di Regie. Bărbatul ne-a zis că mâncarea urma să fie gata în 30 – 40 de minute. Nu am avut încotro şi am decis să aşteptăm pentru că pierduserăm deja mai bine de 20 de minute la acea masă.

Am comandat Pizza di Regie pentru că am crezut, din descrierea din meniu, că acesta este sortimentul cu cele mai multe topping-uri, respectiv: sos de roşii, mozzarella, şuncă, salam picant, bacon, cârnăciori afumaţi, ciuperci proaspete şi măsline negre. Când a ajuns mâncarea pe masa noastră, nu am mai fost atât de încântaţi ca la început fiindcă multe din ingredientele din meniu erau aproape invizibile. Mai mult, prietena mea era convinsă că la pizza are doar ”umbra cârnăciorilor afumaţi”. În schimb, mâncarea abunda de măsline negre, probabil ca să compenseze cantitatea mică a celorlalte produse. E drept că nu am simţit la gust nici ciupercile şi cârnăciorii afumaţi, foarte puţin se sesiza bacon-ul, nu sunt sigură dacă am avut şuncă, dar firul de păr, amestecat printre ingredientele sortimentului culinar, l-am simţit pe deplin, chiar când muşcam cu poftă dintr-o felie de pizza. Am scos acest ”topping” cu dezgust din gură.

Incidentul mi-a dat peste cap sucul gastric, care mi-a trimis înapoi chiar şi alimentele ingerate în dimineaţa acelei zile. La doar câteva guri de pizza distanţă, şi prietena mea s-a trezit tot cu un fir de păr în gură. Dezgustată peste măsură de această situaţie, am cerut rapid nota de plată şi l-am rugat pe ospătar, cu o mare doză de sarcasm, să îi recomande bucătarului să îşi pună o bonetă pe cap atunci când găteşte. ”Ne cerem scuze!”, a spus de câteva ori ospătarul. Apoi, tânărul a exclamat cu o hotărâre mai mare: ”Mă duc să-i rup capul!”. Spre surprinderea noastră, chelnerul antipatic, s-a dus imediat la bucătar şi i-a reproşat ceea ce i-am zis.

Dacă am fi fost la acea masă cu alţi prieteni, care au pretenţii mult mai mari de la restaurantele sau barurile autohtone, cred că reclamaţiile lor ar fi fost atât de vehemente şi ar fi răsunat în campus atât de tare încât i-ar fi determinat pe aproape toţi clienţii să plece urgent de la mese. Amicii mei compară mereu localurile romîneşti cu cele de peste hotare, acolo unde mâncarea are preţuri mai bune şi serviciile sunt, de cele mai multe ori, ireproşabile, şi vor să aibă parte de acelaşi tratament şi aici.

După ce l-a mustrat pe colegul său, ospătarul, care nu avea masa noastră, a venit victorios şi ne-a spus: ”Uitaţi-vă la bucătar! Și-a pus boneta”. Când am văzut că bucătarul era bărbat, iar firele de păr blond, de lungime medie, sigur nu veneau de la el, m-au apucat remuşcările, dar n-am mai zis nimic, ci doar mi-am băut în continuare berea pentru doamne. Între timp, tot încercam să îmi alung gândul că am greşit fiindcă nu am dat mai multe detalii şi din această cauză altcineva a fost certat, deşi nu era vinovat. Conştiinţa mă mustra atât de tare încât mă gândeam că şi mama mea, care lucrează ca bucătar-şef la un restaurant din provincie, ar putea trece printr-o astfel de situaţie neplăcută, dar apoi m-am gândit că mama, la experienţa ei, de peste 16 ani ca bucătar la restaurant, nu ar putea face astfel de greşeli.

Chiar dacă nota de plată a fost decentă, 64 de lei, fără tips, pentru trei pizza, două sosuri, două beri şi două sucuri la cutie, nu cred că voi mai trece altădată pe la Trattoria 20, nici măcar dacă voi primi vreo invitaţie acolo.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button