Unde este cea mai mare vacă din București 

18 aug. 2023
1651 Afișari
Unde este cea mai mare vacă din București 
Unde este cea mai mare vacă din București | Foto: Adrian Teleșpan

“Da, mă, și dup-aia m-a sunat ea. Cu gura mare de tot, cred că-i și căzuse telefonul în ea, așa dă în spume era când vorbea, mă-nțelegi, ziceai că-l mestecă, dar nu vorbea urât, jegos. Pe violență urlată, mai mult. Agresivă, mă-nțelegi? Că mă-sa are cancer și, cu toate astea, io sunt cel mai mare factor de stres din viața ei. În primul rând că mă-sa n-are cancer, mi-a zis mie Vali, are nervi pă ea, în altă parte trebuie ea internată. Și în al doilea rând, i-am zis Cel mai mare stres al meu e că am trei credite cu ăla la care îi cheltui tu banii, mă înțelegi? I-am zis că Hai, să închidem toate magazinele, nu mai dăm banii la credite, ni le ia banca, mai stai cu el? Mi-a închis sau poate a înghițit telefonul. Nu, că le dau teroare dacă nu-mi dau banii. Auzi, da’ ai comandat la burgeri? Că ajung acum.”

Sunt unele momente când, nu știu, te nimerești în lift, la un semafor, într-o stație STB, în tren, așteptând pe cineva la maternitate, pentru că, surpriză, avortul n-a mers cum trebuie, în arestul poliției, pe o margine de lac în care se oglindește palidă o lună plină de regrete și boli venerice, în fine, te nimerești câteodată lângă oameni care vorbesc nestingheriți ori la telefon ori cu altcineva. Și prinzi, așa, niște frânturi dintr-o existență despre existența căreia nici nu știai acum o secundă. Cum fiecare om e o poezie, orice ați zice dumneavoastră, mi se întâmplă câteodată ca mintea să îmi fie suptă de câteva versuri rostite de tot felul de trecători.

Primul paragraf este o adaptare îmbogățită a declarațiilor telefonice ale unei domnișoare pe lângă care am trecut plimbând câinele. Greșesc. Era doamnă. Mi-am adus acum aminte fața. Când sunt prins în astfel de povești spontane, pentru mine e Nirvana. Sunt hipnotizat. Mă descentralizez ca mijloc al Universului, îmi las povestea mea deoparte și sunt atent la povestea altcuiva. Ca o vacă ce rumegă și privește consternată Universul. Ca o vacă ce se apleacă, ia o gură de iarbă, ridică capul, se uită în stânga și se trezește martoră la Big Bang. Nu singură, ci cu prietena ei cea mai bună, Aurelia. Aburelia și Aurelia. Big Bang-ul se produce, Aburelia și Aurelia se uită ba sceptice la Big Bang, ba sceptice una la alta, iar Aurelia zice: Ain’t nobody got time for that, iar Aurelia îi răspunde: Sunt curioasă dacă chiar era nevoie de așa ceva.

În fine. Am văzut ieri un video remarcabil cu vaci. În Suedia, oamenii se duc la ferme și privesc cum vacile sunt eliberate pe câmp la finalul sezonului rece. 

Video remarcabil cu vaci ⬇️

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Pubity (@pubity)

După cum vedeți și dumneavoastră în imagini, vacile sar și se dezlănțuie ca orice câine normal la cap când e scos afară. Coroborând aceste imagini sculptate parcă în lutul voioșiei autentice, nu-i așa?, cu sentimentul meu de vacă rumegând atunci când îmi iau atenția de la mine și observ alți oameni, nici nu aveam cum să scriu despre altceva decât despre cariera mea deocamdată imaginară de vacă. 

Pe lângă a te uita ca vaca la Big Bang, limba română mai are câteva expresii care sugerează același grad uluitor al capacității de a ne lua un pic atenția de la noi înșine și de a fi martori, observatori a ceea ce se întâmplă în jurul nostru: A te uita ca curca în lemne și a te uita ca pisica în calendar. By the way, nu doar pisicile care s-au uitat ieri în calendar știu că pe 17 august este ziua internațională de apreciere a pisicilor negre, altfel atât de pizmuite doar din cauza culorii, unde s-a mai văzut așa ceva?

De ce ai ales să fii vacă, mă veți întreba pe bună dreptate. De ce nu ai ales curcă sau pisică? Curcă parcă e un cuvânt prea orientat lingvistic spre homosexualitate, parcă prea la prima mână. Rămâneau vaca și pisica. Am ales vaca, pentru că vaca e un exemplu pentru mine. La yoga, ceea ce nu practic, există există poziția pisică-vacă, iar vaca este cea care stă foarte cambrată, în timp ce pisica e arcuită într-un fel de capră extraordinar de precară. Am ales vaca, deci, cu o tentă sexuală mult mai discretă, mai rafinată, mai profesională.

În primul rând, dacă aș putea să mă transform într-o vacă, e clar că aș putea să fac mult mai multe lucruri, mai ales să mă teleportez în spațiu și timp. M-aș teleporta în momentele mele de criză din trecut. Am momente chiar în trecutul recent când am decis să îmi pierd complet mințile. Fac urât, fac precum opusul ideilor care susțin practicarea bunului simț în orice situație, idei pe care le prezint în articolele de aici. Toți greșim. Și am ferma convingere că crizele mele ar fi mult mai scurte dacă, de nicăieri, oriunde aș fi, ar apărea lângă mine o vacă rumegând, perplexă și lipsită de judecată, fân. Bine, eu cel nervos să nu știu că vaca aia sunt tot eu, dar în calitate de observator. Ar fi un lucru uimitor, dacă e să privim acest moment prin ochii spiritualității sau psihologiei. Ar fi ca și cum cel condus de ego l-ar remarca pe cel care observă. Bună! Bună! 

Asta ar fi, așa, ce aș face la nivel de dezvoltare personală. În rest, cred că aș avea o rutină unei vaci foarte închipuite. M-aș trezi, alături de suratele mele, sau nu și ne-am linge una pe alta pe față. Am încercat să ne spălăm privirea manual, dar eram toate pline de răni și contuzii de la copite. De săptămâna viitoare, însă, gata, vom primi bureți care se vor prinde cu elastic pe copite și ne vom putea spăla tihnite peste tot. Apoi mi-aș badijona ugerul cu comprese cu ceai de mușețel. Transpir noaptea cum dorm cu ugerul între picioare și, dacă nu m-aș badijona, m-aș irita, iar laptele meu le-ar da nervi consumatorilor. Nu vreau asta.

Dacă e zi frumoasă, plăcută, nici prea cald, nici prea frig, sunt șanse foarte mari să bag un day drinking. Bloody Mary e băutura mea. În zilele când beau laptele meu este livrat exclusiv către femei singure trecute de 40 de ani. Bloody Milk se numește, e un pic mai scump, dar te dezfermentează psihic. 

De obicei, când una dintre noi începe să bea, celelalte beau și ele, vai ce mai râdem, iar partea mea preferată, dansăm! Facem horă. Sunt unele care beau mai mult și intră în horă pe picioarele din față, mori de râs. Apoi am mânca, am discuta despre entuziasmul soarelui la asfințit și nu mai continui, că deja vedeți și dumneavoastră ce bine e ca vacă.  

Cred că în fiecare dintre noi există o vacă imensă, capabilă să ne observe toate rahaturile pe care le facem, perplexă, lipsită de judecată și foarte amuzantă și amuzată. Vaca asta ar putea fi numită bun-simț și așteaptă foarte liniștită să o observăm când ne observă. Ea e și dacă nu o vedem sau dacă ne facem că nu o vedem. Ne doresc să ne găsim vaca din ce în ce mai mare și din ce în ce mai des și să ne uităm la situațiile de criză în care ne aflăm exact cum se uită ea la noi, plină de înțelegere față de cei ce nu înțelegem. Doamne ajută și doamne ferește, laptele curge, vaca privește. Chiar? Laptele o fi pentru vacă cum e timpul pentru Univers? Pup.Adișorul e pe vers.

Nota B365.ro – Tot teleșpan, mai jos:

Cookies