Un vânător necruțător și tulburarea pe care a provocat-o într-un autobuz STB. Din fericire, mama dumnealui pare cumsecade cu prepelițele și cu restul

La început de an nou, bucureșteanul  face și pe traseele STB ce știe mai bine: bilanțuri, planuri și reproșuri.

🚌 Două călătoare în vârstă schimbă informații despre cum au petrecut sărbătorile cei din familie.

– Fiica mea și soțul ei nu și-au făcut niciun program special, anul ăsta.

– Cum așa, doamnă, copii tineri?! Ce păcat!

– Nu e păcat, că pleacă acum în Turcia, că ginerele meu vrea să-și facă implant de păr. E foarte ieftin acolo, muuult mai ieftin ca la noi, numai să fie bine!

– O să fie bine, sigur o să fie!

– Doamne-ajută! Ai dumneavoastră ce-au făcut?

– Au ieșit la restaurant cu niște prieteni, pe 31 seara, și după aia au plecat la munte.

– Ce frumooos! La munte, pe vremea asta, e superb!

– Nu știu ce să zic… Că fiu-meu merge la munte ca să vâneze.

Partenera de drum tace. Informația a luat-o complet pe nepregătite. Toate scenariile făcute pe traseul STB 226 – cu poteci albe scârțâind sub tălpi, brazi maiestuoși și comuniune cu natura – s-au topit ca un om de zăpadă în fața șemineului.

Mama vânătorului simte nevoia să mai îndulcească pastila:

– Să știți că el merge la vânătoare de când avea 18 ani!

– Și-acum câți are?

– 46!

– Aoleu, înseamnă are vechime!

– Da…

– Și ce vânează, doamnă?

– Drept să vă zic, nici nu știu. Că el tot ar vrea să-mi spună, dar eu nu suport detalii din alea…

La auzul acestei din urmă mărturisiri, colega de autobuz se înseninează din nou: o fi „băiatul” un om fără suflet, dar mama lui pare o femeie cumsecade.

🚌 Pentru că-i prima oară când ne „vedem” pe anul ăsta, las aici urările mele pentru 2025: să vă fie bine și vesel, călător și descoperitor! Pentru „poporul STB” să fie plin de calm, răbdare, empatie și chef de distracție. Că, vorba cuiva, viața-i nasoală și fără s-o ajutăm noi. Și, fiindcă nu e politicos să intri în casa cuiva cu mâna goală, v-am adus ceva de sezon. Un colind care „expiră” abia pe 31 decembrie, ca pentru prieteni:

Aho, aho și leru-i ler,

Ca să fie totul fair,

Mi-ar plăcea să vă ofer

Ceea ce chiar și io prefer:

Limuzină cu șofer,

Caviar în frigider,

Party-uri cu șarm și fler

Ca în casa lui Voltaire.

Foaie verde moț de ler,

Aș mai îndrăzni să cer

Vacanțe sub palmier,

Conturi cât nea Gulliver,

La ponton un velier

Și mișcări de Fred Astaire.

Și iar verde smoc de ler,

Dacă n-o ardem prosper,

Mi-aș dori, chiar efemer,

Să n-o zguduim sever.

Grade în calorifer,

Orhidee la rever,

În pahar un Traminer

Și copilul bursier.

Că de restul, bre, monșer,

Avem Mega la parter,

Un vecin restanțier,

Vișlă sau fox terrier,

Un amic romancier,

Molii grup în șifonier.

Neamuri fără caracter,

„Specialiști” în minister,

Președinte-somnifer,

Țuică fiartă cu piper,

Revelații la frizer,

Și un deputat Oier.

Și-am zis ler lepidopter,

Mă opresc aici și sper

C-a venit, nu chiar stingher,

Un An Nou perfect boier.

Mai mult Cronici STB, mai jos

• Cum a reușit un necunoscut dintr-o țară îndepărtată să devină omul-poveste dintr-un București cu trafic infernal
• Un pericol care circulă cu STB-ul, pe linia 226, și câteva metode de „îmblânzit” copiii și nepoții