Un tramvai stingher cum n-ai mai văzut, în trecere prin fața hotelului Dunărea din București. “L-am prins pe traseu, am mers cu el!” și alte nostalgii din Gara de Nord

Tramvaiul a fost primul mijloc de transport în comun din București. Tramvaiul cu cai, ca să fim mai exacți. 

Tramvaiele cu cai au început să circule pe străzile Capitalei în 1871.   În vara acelui an,  primăria a acordat o concesiune pe 45 de ani pentru crearea unor linii de tramvaie cu cai.

Primele linii de tramvai au fost linia care făceau legătura între Calea Moșilor  și Piața Sf. Gheorghe și cea dintre Piața Sf. Gheorghe și Calea Griviței.

Iar primele tramvaie electrice au apărut în București în decembrie 1894. Circulau între Obor și Cotroceni și aveau un traseu de 6,5 km. Ele au  înlocuit treptat tramcarele (tramvaiele cu cai), care au fost la un moment dat retrase complet.

În 1908 avea să se înființeze „Societatea Tramvaielor București” (prescurtat S.T.B. Da, exact ca STB-ul de astăzi 😊) și tot atunci avea să se aprobe o nouă concesiune, una pe 40 de ani, al cărei scop era electrificarea întregii rețele de tramvaie.

În 1921 și 1924 au fost tentative de  introducere a autobuzelor în transportul în comun, dar au eșuat, tramvaiele erau atunci mult prea … puternice în București. Iar rețeaua de tramvaie din București s-a dezvoltat spectaculos între anii 1900-1935; practic, bucureștenii ajunseseră să poate călători cu tramvaiul  din orice punct al orașului către orice alt punct.

Cum a schimbat Ceaușescu transportul cu tramvaiul în București

Traseele au fost profund modificate în epoca Ceaușescu, atunci când stațiile au fost rărite, iar liniile au fost deconectate în centrul  orașului.

De atunci, schema rețelei de suprafață le permite călătorilor să vină din cartierele periferice spre centru și înapoi, dar nu să circule în toate direcțiile prin oraș și cu atât mai puțin să-l traverseze.