Un text despre stripperi și Nicușor Dan

Există mai multe teme pe care simt nevoia să mă exprim astăzi, de ziua femeii, aşa că  o iau în ordine şi încep, aşa cum e şi firesc, cu ziua femeii. 

1. Treaba cu stripperii de ziua femeii

Nu am reuşit niciodată să înţeleg care e treaba cu showurile cu stripperi unde se extazia toată populaţia feminină acum ceva vreme şi asta evident, în special în minunata zi de 8 martie. Înţeleg ieşitul în oraş cu prietenele, înţeleg dansatul pe mese şi pe baruri, treaba cu stripperii mă depăşeşte. E aglomeraţie, e înghesuială, e transpiraţie, care e de fapt distracţia acolo? Știe cineva?

2. Fantomele de la Primăria Capitalei

A doua temă pe care am momentan dileme este care e, totuşi, treaba cu ce se întâmplă la primăria Capitalei. am aşteptat un an, acum a trecut un an şi jumătate şi tot nimic. Pe la celelalte primării de sector, pe la unele dintre ele, sunt o grămadă de idei şi iniţiative, unele dintre ele chiar mişto, cum e cea din sectoru 6 parcă, unde se eliberează trotuarele (asta e o problemă care pare mică, dar încercaţi să umblaţi cu un cărucior printre maşini să vedeţi cum e. Şi nu e doar despre mame cu copii, e despre trotinete, e despre persoane care nu se pot deplasa fără cărucior, aruncate pur şi simplu în mijlocul străzii). 

În schimb, la Capitală nu că nu se întâmplă nimic, dar oamenii încep să demisioneze. După un an în care au fost plătiţi să facă ceva, şi-au dat seama că de fapt nu pot şi atunci pleacă. Supăraţi şi trişti. Să recapitulăm. Deci, ei au fost plătiţi un an să facă ceva, n-au făcut şi pleacă, SUPĂRAŢI ŞI TRIŞTI. 

„Toată lumea are senzația că e de-ajuns să-ți propui, nu mai trebuie să și faci”

Nu li se pare nimic bizar în faptul că au fost plătiţi să încerce să facă ceva, practic plata la încercare, nu la rezultat. Iar asta, să mă iertaţi, dar de la înălţimea vârstei mele, e o problemă aproape generalizată în momentul de faţă. Toată lumea are senzaţia că, dacă şi-a propus să facă ceva, e suficient şi apreciabil. Nu trebuie ca treaba respectivă să se şi petreacă, stadiul de intenţie e unul premiabil, de ce nu, chiar şi cu recunoaştere publică. 

E suficient să scrii un proiect frumos, nu mai trebuie să îl şi aplici, aşa luăm şi fondurile de la Uniunea Europeană cred, scriem frumos, caligrafic şi cu alineat. Şi ne mirăm că vin şi ne cer banii înapoi când nu mai suntem capabili să îi şi cheltuim.

Ultimul domn demisionar ne şi spune senin că, în timpul mandatului său, nu s-a consolidat nicio clădire, că nu a fost să fie. Şi de aia pleacă, supărat. Modelul acestor domni şi doamne ar trebui să fie cel mai cunoscut învins de sistem, Emil Constantinescu. Mi-l şi imaginez pe Sistem ăsta cum mişună el ca şarpele din Harry Potter prin clădiri şi subterane şi nu lasă progresul să se petreacă. 

3. Despre marile înșelătorii

Al treilea subiect care poate are legătură cu ăsta din urmă e cu fake-ul şi cu înşelătoria. Presupun că aţi văzut sau măcar aţi auzit de serialul “Inventing Anna”, care e o poveste reală a unei fete care şi-a construit o imagine pe Instagram şi cu asta a păcălit o grămadă de lume. La fel şi cu festivalul Fire, care a încasat grămezi de bani şi a dus sute de oameni cu avioane pe o insulă unde le-a promis lux şi le-a oferit nimic, lăsăndu-i acolo. 

Acum a mai apărut un caz, cazul Madbird, vom mai auzi despre el cu siguranţă. O presupusă super agenţie de design, foarte la modă şi hip, cu angajaţi prin toată lumea, angajaţi reali, nu exista deloc. Era condusă, desigur, de un influencer. Avea zeci de angajați adevărați în întreaga lume, dar cea mai mare parte a companiei era compusă din oameni care lucrează acolo gratuit în speranța de a câștiga în cele din urmă bani după realizarea unor proiecte mari. 

Inclusiv apelurile de Zoom, conferinţele şi şedinţele erau completate cu oameni falşi. Şi de ce ziceam că mi se pare că e legat cu ce se întâmplă la Primăria Capitalei? Păi pentru că tot despre fantome e şi acolo. Nimeni nu reuşeşte să facă nimic, vin, pleacă, se angajează, încasează, demisionează şi cam tot ca la o companie falsă care lasă pustiu şi pagubă se produc lucrurile. 

În final, ca să ne întoarcem la ziua femeii, vă las cu Cynthia Nixon şi una dintre cele mai bune pledoarii pentru, despre şi cu femei:  Be a woman, they said

Nota B365.ro Iar noi vă lăsăm cu Maria:

• Exodul mamelor cu copii, câini, valize și pisici
• A emigrat Prințesa Urbană și toți avem o părere despre asta
• Ești răcit? Vrei să ai și diaree?