Un țăran homosexual a identificat cea mai mare problemă a României

De zeci de ani, românii se plâng de Statul Român, de maniera în care acesta își tratează cetățenii, de lipsa beneficiilor pe care aceștia le au în calitate de cetățeni români, de conducerea țării, de felul în care lucrurile stagnează în țara noastră, de faptul că democrația ne-a fost răpită de persoane avide de putere, iar, prin urmare, deși în democrație se poate face orice, noi nu putem face nimic.

În primul rând, vreau să vă spun că sunt foarte mândru de titlu, pentru că este vorba despre mine. Eu am descoperit-o. Asta e o scurtă paranteză, dupe care voi prezenta și problema, evident. Am optat pentru acest titlu pentru că am vrut. Vor apărea, cel mai probabil, zeci de voci care vor spune, da, dar tu nu ești de la țara. Ba da, sunt. 

Concomitent cu nașterea mea prematură, mama a început să lucreze ca educatoare, iar tata a fost detașat la o școală cu copii cu dezabilități aflată la suficientă depărtare de casă cât să nu poată face naveta zilnic. Eu mă născusem cu foarte vagi șanse de supraviețuire și tind să cred că aspectul meu fizionomic nu era chiar cea mai flatantă imagine pe care ai fi vrut să o vezi zilnic. Prin urmare consider justificată decizia maică-mii de a mă plasa la bunică-mea, o femeie cu mult mai multă experiență și care mai văzuse chestii urâte la viața dumneaei. Primii patru ani din viață i-am petrecut acolo, la Dângești, și de asta mă identific ca țăran. Homosexual am ales să devin mult mai târziu într-o zi de primăvară când mi-am zis: “Hei, mie nu îmi ajunge trauma comunismului, mai vreau ceva ca să fiu discriminat, pentru că sunt puternic!”.

Închei aici paranteza aceasta. Și o încep pe a doua. Aceasta are mult mai multă legătură cu subiectul acestui articol. Limba noastră, Româna, este o poezie. Ne curge dorul prin vene în timp ce amurgul sărută gura orizontului transformându-l într-un infinit de culori. Ne căutăm liniștea în tumultul unei vieți care ne-a furat grija față de prinosul pe care ni-l aduce ideea de a contempla apa netulburată de neatenția vântului. Ne ciocârlesc păsări pe la geamuri și urechi în zori ce vestesc veșnicia ce precede timpul. Ni se strecoară rugăciuni în suflet ca să ne aducă aminte de mierea ce o rostim atunci când grăim. Și, cu toate acestea, fleoșc, cea mai mare problemă a României e de natură lingvistică. 

M-am trezit în dimineața asta din cauza câinelui care, cu o limbă dată pe față, mi-a șoptit duios la ureche: “Mă piș!”. Am scos-o, s-a pișat, a făcut destul de mult, recunosc, am adus-o înapoi în casă, pe câine zic, i-am dat să mănânce, i-am dat și calciu că are o problemă cu electroliții, de asta și bea multă apă, și în tot timpul ăsta mă întrebam: “Bă, ce să scriu pe B365?”. Și atunci m-a lovit. 

Cea mai mare problemă a României, de natură lingvistică v-am zis, e Statul Român. Statul, în general, presupune să stai și atât. Când stai, stai. Prin urmare, noi ne plângerem de stagnarea unui concept care stă prin definiție. De asta cred și consider că Statul Român va sta cât va fi stat. Abia când va fi altceva lucrurile vor începe să se miște. 

Evident, ca orice țăran care învață de mic să se descurce, am câteva propuneri de preschimbare a Statutui în altceva. Mișcatul Român îmi pare foarte potrivit de exemplu, mai ales că, atunci când ceva te mișcă e bine. Înseamnă emoție. Activul Român, din nou, ar fi o propunere. La noi, la homosexuali, unii sunt activi, alții pasivi, se înțelege din start care depune mai mult efort. Deplasatul Român, iată, ar fi o variantă, dar aici trebuie avut mare grijă la limite, pentru că știm cu toții că ceva prea deplasat nu e bine. Acționatul Român ar pune direct punctul pe i și codița pe ț. Animatul Român poate fi o variantă, mai ales că sunt multe personaje pe aici care par din desene animate. Stimulatul Român n-aș sugera, că nu sună foarte bine. Mai sunt variante, evident, dar pentru că eu cred în beibi steps, mă gândesc că, pentru început, ar fi suficient Gestul Român și, prin gestul acesta, să încercăm să arătăm mai multă înțelegere unii față de alții, pentru că, înainte de a fi români, suntem oameni. Pup. Adi. Doamne ajută, evident!

Nota B365.ro: Teleșpan (dragul de el!) are mai multe idei bune și, în dărnicia lui, le împarte cu noi. Cu răbdare face asta, sunt dovezi adunate aici în timp:

• Premierul Cîțu a anunțat marea relaxare de la 1 iunie. Cum să îți pregătești Mierla și Corbul pentru revenirea la normalitate
• 8 motive datorită cărora susțin înlocuirea termenilor de „mamă” și „tată”
• CUM L-am găsit pe Dumnezeu
• 7 criterii care te califică să comentezi, ca român, pe marginea interviului acordat de doamna Meghan Markle și Prințul Harry doamnei Oprah Winfrey