Un susținător al UCIDERII nou-născuților va deveni Doctor Honoris Causa al Universității București

Profesorul de bioetică Peter Singer va susține pe 20 mai în Amfiteatrul Titu Maiorescu, o conferință cu titlul: „The Most Good You Can Do With Applied Ethics”. Filosoful australian vine în România la invitația Centrului de Cercetare în Etică Aplicată din cadrul Facultății de Filosofie a Universității București.

De asemenea, Peter Singer va primi titlul de Doctor Honoris Causa al instituției de învățământ bucureștene, scrie evz.ro. 

Redăm mai jos câteva idei din gândirea lui Peter Singer, citate de site-ul „Știri pentru viață”:

Mai întâi un extras din „Tools for Research” în „Writings on an Ethical Life” – Harper Collins, London, 2000, care „argumentează” experimentele științifice pe bebeluși:

„Dacă savanții nu ar fi pregătiți să experimenteze pe nou-născuți umani, atunci disponibilitatea lor de a utiliza animale non-umane dezvăluie o formă nejustificată de discriminare pe bază de specie, din moment ce maimuțele, măgarii, câinii, pisicile, șoarecii și alte animale adulte sunt mai conștiente de ceea ce li se întâmplă, mai capabile de auto-gestionare, și, după câte ne putem da seama, sunt cel puțin la fel de sensibile la durere ca și nou-născuții umani.”

Singer face și pasul următor (în „Rethinking Life and Death: The Collapse or Our Traditional Ethics”): dacă viața omului nu este sacrosanctă, nu este greșit să ucizi:

„…Ar trebui să admitem faptul că, dacă o ființă este umană și vie, nu înseamnă de la sine că este greșit să-i luăm viața.”

Bebelușii nu sunt persoane, continuă Singer pe aceeași linie, în „Practical Ethics”, Cambridge University Press, 1979:

„Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabilis să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane.”

În revista Nerve, în 2001, în articolul „Heavy Petting”, Peter Singer justifica zoofilia:

„Dar nu toate tabuurile au căzut (…) Sexul cu animale continuă clar să rămână un tabu (…) Suntem primate mari. Aceasta nu face ca bariera sexuală între specii să fie normală, nici naturală, orice ar însemna aceste două cuvinte de care se face prea mult uz, ci înseamnă că nu mai este o ofensă adusă statutului și demnității noastre ca ființe umane.”