Sfârșitul ăsta de primăvară nu pare unul obișnuit, situație valabilă și pe traseele STB. Ceva plutește în aer. Și în mijloacele de transport în comun. O fi de la vremea capricioasă, din care nimeni nu mai înțelege nimic? Sau poate de la alegerile care se apropie… Ca de obicei, călătorii sunt cei care știu cel mai bine ce se petrece.
🚌 Femeia de cam 40 de ani sună, sună, sună… Persoana cu care vrea să vorbească se îndură, în cele din urmă, să răspundă. Și nu doar că răspunde, dar începe să turuie la telefon, încât apelata nici măcar nu apucă să spună „Salut!”. După un minut de tăcere și sprâncene din ce în ce mai ridicate, reușește să prindă o pauză de respirație la interlocutor, așa că izbucnește de indignare:
„Aoleeeeeu… Păi în așa hal am ajuns, că ne-nțelegem mai degrabă cu străinii, decât cu ăștia din familie! Că degeaba o tocăm noi pe dementa aia de Clementina, că tot cu ea faci treabă, nu cu ăilalți!”.
🚌 Tot pe un traseu STB, un tată și fiica lui de vreo 11-12 ani discută cele mai diverse lucruri. Și, fiindcă se apropie ziua fetei, bărbatul încearcă să obțină de la ea o listă de copii pe care să-i invite la o eventuală petrecere. Din nume în nume, ajunge la numita Carina. La auzul numelui, copila protestează:
– Carina?! Cu Carina mă știu de când aveam 5 ani! Și suntem certate de când aveam 6!
Miercuri, 22 mai. E seară, străzile sunt pline de oameni scăpați de ziua de muncă și porniți în „turneu” pentru cumpărături. În sectorul 5, pe strada Mărgeanului, un stol de cetățeni echipați cu veste și șepci galbene. Patrulează zona și distribuie fluturași. Câțtiva pași mai încolo, în fața unui bloc, însăși candidata la primăria de sector: Lidia Vadim Tudor. Împarte zâmbete și pliante, stă de vorbă cu trecătorii. Pensionari cu pechinezi în lesă par încântați să schimbe două cuvinte cu fata Tribunului.
🚌 Autobuzul 226 își continuă drumul. Două stații mai târziu, la intersecția străzii Buzoieni cu Șoseaua Alexandriei, un pâlc de pietoni costumați în albastru: sunt echipa care-l însoțește pe candidatul USR, Alexandru Dimitriu. Același modus operandi, același rezultat: discuții cu pensionarii. Mai precis, cu o bunicuță care-și ține strâns de mână nepoata.
Autobuzul STB da colțul și trece prin dreptul Pieței Rahova. O altă ceată de campanie se manifestă în fața complexului comercial: sunt oamenii lui Adrian Vigheciu, de la PSD. Candidatul lipsește, așa că eficiența demersului lor se apropie de zero. La un colț al clădirii tocmai se împrăștie un grup aflat acolo „în interes de serviciu”. Pasagerii din 226 sunt nemulțumiți că n-au reușit să identifice partidul. Dar se amuză pe seama sincronizării de-a dreptul bizare a pretendenților la funcția de primar:
– Au apărut și ăștia toți deodată, ca ciupercile după ploaie!
– Da, chiar, că de dimineață a plouat!
– Așa și sunt, toți o apă și-un pământ!
– Apă de ploaie!
Încântați de calambururi, călătorii râd cu poftă. Un lucid le strică distracția: „Bine că râdem noi acu’, că ei o să râdă destul după alegeri”