Un șofer STB, în pragul unei justificate crize de nervi: “Ce are ușa aia din mijloc de nu o folosește nimeni?! Ce, are râie? Păduchi?!”

​​O fi de la vreme ce se întâmplă mai nou prin STB: s-a răcit, se întunecă devreme, astenia din colecția de toamnă-iarnă își face de cap. Probabil de asta oamenii simt nevoia să interacționeze. Uneori mai mult decât e cazul: pe traseele mijloacelor de transport în comun din București, asta se traduce prin îngrămădeală urmată prompt de irascibilitate. Și prin nenumărate discuții despre unul și același subiect: mâncarea.

🚌 Buluceală pe la ușa din față a autobuzului 226. Inevitabil, începe „dialogul standard”:

– Haideți un pic mai în față!

– Nu mai e loc!

– Dacă aveți puțină bunăvoință, e!

– Nu vedeți că n-am unde?

– Haideți, că la mijloc e gol!

După ce a asistat, probabil, la mii de discuții identice, șoferul STB nu mai rezistă și izbucnește din cabina lui:

– Păi, dacă tot e gol la mijloc, de ce nu vă urcați pe la ușa aia? CE ARE UȘA AIA?! ARE RÂIE? PĂDUCHI? PUTE? Vă-nghesuiți toți, ca oile, pe la prima ușă, vă certați și-i mai faceți și pe ăilalți s-aștepte! Hai, pe la ușa din mijloc, că ne supărăm!

🚌 Ea și el stau pe scaune alăturate într-un 484 neobișnuit de gol. Se țin de mână și vorbesc tot felul de nimicuri. Deodată, cu un zâmbet larg, ea îl întreabă, aproape de stație:

– Coborăm și noi la prima, să cumpărăm ceva din Cora?

– Nu coborâm nicăieri, că nu mai am bani pe card.

Ea se bosumflă un pic, dar insistă cu voce alintată:

– Păi mi-ai promis că-mi iei ceva frumos…

– Și nu ți-am luat? De ultimii bani ție ți-am luat! Costiță! Ce poa’ să fie mai frumos?!

🚌 Femeia urcă în mașină ținând în brațe o fetiță care insistă să-și dea jos ghetuțele. Cineva îi oferă un loc pe scaun. Așază copila, cu o mână culege încălțările de pe podea, iar cu cealaltă butonează telefonul. Sună pe cineva și, dintr-o răsuflare, turuie tot ce-are de comunicat:

– Gata, am scos bani, tre’ să mă duc să-i iau lu’ ăla apă și suc, castraveți și brânză. Și țigări, musai, că altfel n-am pace cu el! Da’ mai întâi trec pe la mama, să mânânc o ciorbă, că face ciorbă acum. Ba nu! Nu ciorbă, face tocăniță de cartofi! Ce face, aia mănânc!

Tunsă scurt, zgribulită și cu aer obosit, dă la telefon un raport deloc entuziast:

„E frig… și-am avut o zi de tot rahatu’… Și mai am o mie de chestii de făcut, pe ziua de azi. Da, sunt în mașină. Că am stat și-n stație 25 de minute… Că p-ăștia nu-i interesează că mai am io o grămadă de treabă și-acasă. Sunt terci. Nu ne vedem și noi mâine dimineață în stație? Poate-mi aduci și mie un borcan de zacuscă!”

🚌 Linia 368 lovește din nou.

Un domn i se plânge călătoarei care stă, pe scaun, în dreptul lui:

– E rău cu nevastă-mea! Are anevrism pe partea stângă, o arteră deviată, nu merge sângele cum trebuie… Când o apucă o criză, îmi vine să fug de-acasă, așa e de urât. De două ori era să moară!

Femeia tace, cu un aer compătimitor. După ce procesează informația, întreabă senin:

– Păi, și mâncare cine face?

Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Cel mai disco șofer STB, preferințele lui muzicale (date tare) și singurul călător care comentează iritat
• Momente și schițe. STB, felii de viață, locul unde „;limba e un organism viu, în continuă transformare”
• Nemaipomenita puștoaică bălaie din STB. Poartă ochelari, scufiță hipsterească și-o voce îngerească