Un pasionat de mașini vechi a cumpărat o bătrâna Dacia din București. Apoi, surpriză cât Casa Poporului: era chiar mașina lui Nicolae Ceaușescu

Cum o fi să vină un domn la tine și să-ți spună așa, tam nesam, că Dacia 2000 pe care o conduci tu, a condus-o el pentru Nicolae Ceaușescu?

Că acolo, la volan, unde stai tu acum, a stat el în numeroasele vizite de stat la întreprinderi din București, la oamenii muncii, la Casa Poporului cu “aplauze furtunoase”, “Ceaușescu reales”, “prinos de recunoștință”, etc, etc.

Cum o fi să-ți spună un cetățean din mulțime că acele găuri misterioase din bordul Daciei tale, despre care habar nu aveai la ce sunt bune, erau, de fapt, făcute pentru pistoalele securiștilor care păzeau alesul? Cum necum, aflați acum povestea Daciei alintată „Tovarășa”.

“Owning Ceaușescu’s car: in the driving seat of a Communist dictator”. Povestea lui Ovidiu Măgureanu, publicată in „The Telegraph”

Povestea mașinii lui Ceaușescu a fost publicată în “The Telegraph”, de Stephen McGrath sub titlul de “Owning Ceaușescu’s car: in the driving seat of a Communist dictator”. Stephen McGrath a personalizat-o pentru publicul britanic, în sensul că a mai zis ceva și de dictatură, de cozi la benzină, făină, margarină, hârtie igienică și de alte necazuri românești, azi uitate. Noi o personalizăm pentru publicul românesc care a avut în familie o Dacie, marea nostra prietenă din concediile cu conserve și salam de Sibiu, adunate cu mare interes și sacrificii timp de un an.

Dacia 2000 a fost produsă în anul 1982 în Franța, special pentru președintele RSR, iar modelul a fost inspirat de Renault 20

Ovidiu Măgureanu are 42 de ani, lucrează în domeniul IT, este foarte pasionat de mașini vechi și deține funcția de președinte al Dacia Clasic din cadrul Retromobil Club România. Acum câțiva ani a cumpărat o Dacia 2000 de pe un site local și, după aceea, a aflat că mașina a aparținut lui Nicolae Ceaușescu. Dacia 2000 a fost produsă în anul 1982 în Franța, special pentru președintele RSR, iar modelul a fost inspirat de Renault 20.

Modelul Dacia 2000 a fost creat în anii ’80 pentru elita Partidului Comunist și era, de fapt, un Renault 20 asamblat în România sub numele de Dacia 2000. Culorile sale erau negru sau albastru închis, automobilul fiind destinat nomenclaturii. Dacia 2000 are motor de 2200 centimetri cubi și 116 cai putere, geamuri electrice, regulator de viteză și scumiera cu iluminat. Viteza la care poate să ajungă este de 180 km pe oră.

„Când am cumpărat-o nu a fost nevoie să o restaurez pentru că era bine păstrată, doar am repus-o în funcționare”

Ovidiu Măgureanu: Anul acesta Dacia 2000 nu a venit la întâlnirea națională a Daciilor de la Brașov, pentru că nu o mai am. A ajuns la un alt colecționar, alături de ARO-ul lui Ceaușescu și alte mașini vechi, istorice, a ajuns unde trebuia să ajungă. Când am cumpărat-o nu a fost nevoie să o restaurez pentru că era bine păstrată, doar am repus-o în funcționare. I-am descoperit întâmplător istoria. Știam câte ceva despre acest model, Dacia 2000, știam că erau extrem de puține înainte de 1989. După aceea am aflat că a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, după ce am pus cap la cap toate bucățile de informații pe care le-am găsit.

„Un domn s-a învârtit pe lângă ea și m-a întrebat dacă știu la ce foloseau niște găuri din bord. I-am spus că nu știu”

B365.ro: Cum s-a întâmplat? Am înțeles că a venit la dumneavoastră un fost șofer de-al lui Nicolae Ceaușescu?

Ovidiu Măgureanu: Eram la o Retroparadă a Primăverii cu această Dacia 2000. A venit acest domn care mi-a spus că a fost șoferul lui Nicolae Ceaușescu și a început să-mi povestească despre mașină. S-a învârtit pe lângă ea și m-a întrebat dacă știu la ce foloseau niște găuri din bord. I-am spus că nu știu, și-o fi montat vechiul proprietar ceva, acolo. El mi-a spus că nu, găurile au fost făcute pentru suporturile de pistol ale Securității; mi-a arătat și unde era montată stația de emisie recepție. Apoi a venit Stephen McGrath, reporter la “The Telegraph”, el era prieten cu o prietenă comună. Întâmplarea a fost că m-am întâlnit cu el la un eveniment Retromobil Club România la Sibiu, l-am plimbat și atunci am făcut interviul. Mașina a fost construită în Franța, iar logo-ul de la Renault a fost înlocuit cu cel al Daciei.

„Dacia 2000, numită Tovarășa, a fost gândită pentru transportul personelor importante, ca dovadă că are mult loc în spate, este foarte spațioasă și confortabilă”

Ovidiu Măgureanu: Dacia 2000 a fost fabricată în anul 1982, are un motor de 2200 de centimetri cubi, pilot automat pe volan, pornește la prima cheie și poate prinde în scurt timp 175-180 de km/ora. Supranumită “Tovarășa” a fost produsă în mod special pentru Nicolae Ceausecu, a fost văzut cu ea în București și în vizită la Casa Poporului. Are cutie automată în trei trepte, pilot automat de setare a vitezei pe volan, aer condiționat, servodirecție, geamuri electrice și închidere centralizată. A fost gândită pentru transportul personelor importante, ca dovadă că are mult loc în spate, este foarte spațioasă și confortabilă.

„Din păcate, nu am putut să recuperez chiar Dacia părinților mei, a copilăriei mele, dar am găsit ceva similar”

B365.ro: Ce înseamnă Dacia pentru dumneavoastră? Sunteți și președinte al secției Dacia Clasic din cadrul Retromobil Club România.

Ovidiu Măgureanu: Dacia înmagazinează amintirile noastre din copilărie, aproape toți colecționarii de Dacii au fost născuți, crescuți cu Dacia. Ne aduce aminte de părinți, de concediile prin țară pe care le făceam. Eu am avut 4 Dacii, acum mai am doar una. Pentru mine este o pasiune care se diversifică. Am început prin a cumpăra o Dacie, asta a fost scânteia pentru mine. Din păcate nu am putut să recuperez chiar Dacia părinților mei, a copilăriei mele, dar am găsit ceva similar. Următorul pas l-am făcut tot în sfera mașinilor românești și am trecut la ARO. Dacia va rămâne însă întotdeauna de bază pentru mine.

„Existau adevărate ritualuri, în fiecare an românii dădeau Daciile pe o parte și le terosonau, băgau ulei cu vaselină prin praguri și lonjeroane”

Ovidiu Măgureanu: Deși era o mașină extrem de populară, Dacia nu era atât de accesibilă, trebuia să aștepți cu anii ca să-ți vină rândul. Era o coadă de așteptate și mașina trebuia plătită integral înainte să o ridici. Pe de o parte, paradoxal, acest fapt a salvat multe dintre Daciile pe care le avem noi astăzi. Pentru că, fiind practic un bun la care ajungeai atât de greu, cei care reușeau să-l obțină aveau o mare grijă de el. Existau adevărate ritualuri, în fiecare an românii le dădeau pe o parte și le terosonau, băgau ulei cu vaselină prin praguri și lonjeroane. Oamenii încercau să aibă extrem de multă grijă de Dacia, știind că următoarea poate veni peste 20 de ani, poate. Le-au întreținut foarte, foarte bine. După Revoluție nu s-a mai întâmplat asta, oricum calitatea Daciilor a scăzut foarte mult după anii ’80, dar au scăpat destul de multe.

Ovidiu Măgureanu are cinci mașini: Dacia, ARO, Jeep, Mercedes și Pontiac

Pe 20 august 1968 începea producția modelului Dacia 1100, sub licență Renault R8. Primul automobil a fost făcut cadou lui Nicolae Ceaușescu și avea aplicată o plachetă din bronz cu acest text: “Primul autoturism de serie fabricat în RSR. Muncitorii, inginerii și tehnicienii constructori de mașini vă aduc dumneavoastră, tovarășe Nicolae Ceaușescu, prinosul de recunoștință pentru inițierea producției de autoturisme în România și pentru grija permanentă ce o purtați dezvoltării industriei noatre socialiste”. Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia să le asambleze. Voi mai știți ce înseamnă „PRINOS”?