
Dacă ți-e poftă de ceva simplu, gustos, bine făcut, bine pătruns și care să te sature pe tine și pe o echipă de zilieri rupți de foame pe care i-ai antamat la te miri ce lucrări prin casă, totul cu doar 120 de lei, am o recomandare pentru tine: Rotiseria de pe Șoseaua Colentina nr. 305.
În buza traficului, în inima străzii și a Colentinei. Ai intrat, ai cumpărat, ți-ai făcut viața.

Recunosc: eu când vreau să mă liniștesc la mansardă, scot internetul din priză, mă urc în furia gri și iau direcția universului gastronomic Colentina.
Parchez, apoi o iau ușor la pas să văd ce bombă cu de-ale gurii îmi mai sare-n ochi, căci ea, Colentina, nu dă greș aproape niciodată. Diversitatea e incredibilă. Aici găsești mai mulți bucătari turci, sirieni, arabi, români, libanezi, coreeni și chinezi pe metru pătrat decât oriunde în România.
Într-un astfel de periplu per pedes am dat de două locuri interesante. Astăzi e despre primul: Rotiseria Colentina 305. Mi-am propus să trec pe la ei, apoi să trag în parcarea Kaufland, să așez totul pe un ziar, pe capotă, să deschid o Colă rece și să mă bucur de lucrurile simple. Așa a simțit salahorul din mine.
Salutare și bine ai venit la Mănânc pentru tine. Mă cheamă Dragoș, cotrobăi Bucureștiul în căutarea gustului și povestesc despre el săptămânal, cu oleacă de sare și piper, aici, pe b365.ro



Rotiseria aceasta există de foarte mulți ani și totul se învârte în jurul simplității: diferite specii de patrupede și păsăret aruncate în focul facerii, la foc mic, fără condimente.
Condimentezi tu cu ce vrei după ce carnea e scoasă din rotisor. Locul e mic, cu vibe de birt din anii ’90: iei și pleci unde vrei tu cu prada. Iepurele e doar pe comandă. Suni înainte și se rezolvă. O Coca-Cola e 8 lei, iar restul băuturilor sunt, vorba moldovenilor călare pe tren: „Sirma, uăăăăăă!”.
Locația o găsești pe Google sub numele Rotiseria de pui. Prețurile mi se par cât de cât acceptabile. Musai de cumpărat cu tot cu mujdeiul lor de casă, lejer, dar potent, îndoit cu iaurt. Foarte bun.


Un pui întreg și un ciolan de porc. Două sosuri de usturoi și niște lipii. Arhisuficient pentru un ospăț. Domnul Teo, căci așa înțeleg că-l cheamă pe domnul de la tejghea, mi-a tăiat puiu’ frumos, la fel și ciolanul.
Pe la turci am văzut că se practică inclusiv dezosarea completă, ca să rămâi doar cu carnea. În 5 minute totul a fost împachetat frumos, cu zâmbetul pe buze. Unele review-uri vorbesc despre acreală și atitudine mai zeflemistă a vânzătorului.
Eu n-am pățit, ba din contră: amabilitate, bună dipoziție plus un zâmbet la final. Bine, am și eu dulceața mea, cum zic maneliștii. Cu toate alea împachetate, am tras o fugă în parcare la Kaufland, am așezat ziarul lor cu oferte pe capotă și m-am desfătat ca un prinț și cerșetor dĂ Colentina.

O cantitate nesimțită de carne. Luat din rotisor, fierbinte, cu șoricul crocant, ars puțin pe ici pe colo (mie-mi place așa), despicat frumos. Os, măduvă, macră, șoric crocant, zgârciuri și mult colagen.
Pachetul complet pentru cui îi plac inclusiv zgârciurile și grăsimea. Eu nu sunt fan zgârciuri. Sunt mai sclifosit din fire la acest capitol. Altminteri, cu mâinile curate, mi-am băgat degetele-n ciolan și am cules doar carne macră, am rupt din șoricul croncant, le-am trecut prin mujdei și i-am dat forjă de parcă ziua de mâine n-ar mai fi existat. Acolo, în parcare, pe un soare cu dinți perfect pentru familia mea.
Răsfăț prin simplitate. Puțin sărat, cu gust bun de porc, crocant și aromat cu șoricul ăla perfect, iar mujdeiul e cireașa de pe tort. Simplu, frumos, elegant. La câtă carne și grăsime am avut pe capotă, ar fi intrat și o murătură, dar na, mi-a întunecat foamea judecata, efectiv nu m-a dus capul pe moment să cer, așa că am văduvit festinul de singurul element acru care i-ar mai fi tăiat din greutate. 8/10 pentru ciolan.
De ce 8/10? Poate un baiț prealabil pentru și mai mult gust nu ar strica. Mai mult, simt nevoia de o pâine albă (nu lipie), simplă, proaspătă, chiar inclusă în preț, iar 70 de lei…parcă un 60 ar fi mai corect. La ochi, la sentiment.


Foarte bine pe cantitate, însă din punct de vedere al gustului nu mă dau în vânt după puiul rotisat din care, în fond, cu excepția pulpelor (care sunt cele mai delicioase), nu prea înțelegi mare lucru.
Pieptul e mult, dar lipsit cumva de aromă, nu e atât de suculent pe cât ar trebui. Aici intervine mujdeiul, care-l unge cum trebuie ca să alunece mai ușor pe gât. Iar din aripioarele alea n-ai ce pune pe-o măsea. Le ronțăi pentru crocănțime și gustul de piele bine rumenită, asta dacă nu sunt arse. Deci, pulpele și-au făcut din nou treaba.
Am reușit să dovedesc un sfert de piept, o pulpă și aripioarele. N-a fost ușor, chiar deloc. Și în acest caz, o pâine albă și pufoasă, o turcească din aia cu zimți pe fund ar fi intrat ca…pâinea caldă cu cola rece. Uns.
7/10 pentru puiul rotisat. Ciolanul a câștigat.



Și pentru că nimic nu se pierde, cantitatea enormă de carne rămasă e acum la frigider și o voi reîncălzi pentru pachețelul de muncă. Dacă ești prin Colentina, trage pe dreapta și ia-ți un pui sau un ciolan să vezi cum e. Sau comandă-ți acasă.
Total Rotiseria de pui: vreo 145 de lei cu tot cu lipii și usturoi și Cola. Suficient pentru 3-4 inși hămesiți.
O să mai mănânc pentru tine aici? Da.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.