Bună dimineața, dragi cititori din Berceni, Titan, Militari și – ce să mai – toate celelalte cartiere în care locuim și în care nu vom afla niciodată cum e să îți renovezi casa cu 7 milioane de euro.
Însă, doar pentru că e o diferență foarte mare de statut și posibilități între noi – plebea sau vulgul, cum doriți să ne autointitulăm în continuare în acest articol – și destinatarul vilei nu înseamnă că nu ne putem imagina ce am fi făcut noi de purcoiul acela de bani. Și, de asemenea, să oferim niște ponturi de când ne-am făcut propriile amenajări în case și ne-am cumpărat propriile decorațiuni.
N.B. pentru destinatar (îl numim generic astfel fiindcă la ora actuală nu se știe exact cine este) – sfaturile noastre sunt limitate, fiindcă:
Dar vom încerca să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor și să știți că intențiile noastre sunt bune.
Dacă echipa cu care ați vorbit v-a promis că e gata renovarea în patru luni, iar dumneavoastră deja visați la o seară romantică de august cu soția în grădină, la un grătar pe care sfârâie ceafa de porc și șoptiți ‘iubita mea, mai adu o bere’ în timp ce o întoarceți (ceafa, evident) – trebuie să vă plesniți peste față și să vă reveniți din visare.
Fiindcă renovarea va fi gata cu un termen de 6 luni – 1 an în plus peste ce v-au promis dumnealor, termen presărat cu dimineți în care pur și simplu echipa nu o să vină (au fost chemați de urgență la altă lucrare) sau o să vină și vor descoperi că au uitat să cumpere ceva, vor pleca toți la magazinul de bricolaj, de unde se vor întoarce peste două zile fiindcă ‘nu aveau și a trebuit să așteptăm’.
Nimeni nu știe de ce se întâmplă acest fenomen geometric misterios. Dintr-un perete care inițial pare paralel cu un alt perete și perpendicular pe încă doi se ajunge la niște unghiuri exotice cu care nu veți putea face nimic. Întâmplător, unul dintre acei pereți este fix ăla pe care voiați să puneți o bibliotecă lungă, care acum nu mai are loc.
Cu toții am căzut la un moment dat în capcana ‘hai, iubirea mea, să facem pereții ăștia bej și că e așa o nuanță universală și oricum nu am idei pentru camera asta’, idee care a degenerat cu completarea ‘hai să punem gresia asta maronie să meargă cu bejul’. La final veți avea în cel mai bun caz un rezultat plictisitor sau, în cel mai rău, un apartament care pare stricat la burtă.
Sunt mai durabile, mai frumoase, mai rezistente decât orice pat de lemn / pal/ alt material. Nu scârțâie, nu se strică și singurul lor minus este că, dacă dați noaptea cu degetul mic în piciorul de la pat când reveniți de la baie, o să vă doară două zile. În general sunt foarte scumpe, dar dumneavoastră vă permiteți. Puneți și în camerele de oaspeți, pentru un plus de răsfăț.
…dacă tot aveți toți banii ăia la dispoziție. Primul să fie un cuptor pe gaz, cu flacără, pentru fripturi, tocănițe și alte preparate slow-cooked, legume la cuptor sau pește, iar al doilea un cuptor electric, unde puteți seta exact temperatura, pentru prăjituri. Degeaba vă dați ochii peste cap acum – ‘vai dar nu mă interesează acest aspect!’ – când o să fiți la pensie sigur o să vă pocnească gătitul și o să căutați pe internet zile în șir ‘de ce nu îmi iese bezeaua’. Iată cum v-am scutit de un stres inutil.
Obligatoriu. Un ficus ar trebui să fie nelipsit într-o casă de român, fie și doar pentru ca atunci când vă sună prietenii (alți demnitari) și vă întreabă ce mai faceți, să le puteți răspunde cu ‘uite bine șterg frunzele de la ficus cu bere’.
Cu plăcere. Ne scrieți pentru alte întrebări și sfaturi.