Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu

susținut de
04 mart. 2024
6114 Afișari
Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
Un colonel rus mușcat de un câine turbat a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu | Sursa foto: Regatta Imobiliare

Impunătorul imobil din strada Frumoasă de la nr. 37 a fost construit în anul 1912, după planurile arh. Victor G. Stephanescu, pentru omul politic și diplomatul Victor Ionescu, ambasador al României în Portugalia. Victor Ionescu a fost fratele lui Take Ionescu, avocat, jurnalist și politician.

După anul 1948, imobilul a fost cumpărat de dr. Dimitrie Ionescu, unul dintre cei mai reputați doctori bacteriologi ai României, cu mari descoperiri în domeniul vaccinului antirabic. Hazardul a făcut ca dr. Ionescu să salveze viața unui colonel rus mușcat de un câine turbat și, drept rasplată, să primească din partea lui o hârtie pe care scria: „De această casă nu se atinge nimeni”.

Astfel, palatul a scăpat de naționalizare. “Este o lucrare necunoscută din portofoliu arh. Victor G. Stephanescu, pe care doar părțile implicate o cunoșteau și pe care am aflat-o acum câțiva ani din actele de arhivă pe care le-am cercetat pentru organizarea unui tur ghidat pe strada Frumoasă”.

Mai jos, interviu cu istoricul de artă Oana Marinache.

Foto credit: Asociația Istoria Artei.
Foto credit: Regatta Imobiliare.

Înălțimea camerelor este foarte mare: 4. 40 m la parter, 4 m la etajul 1 și 2.65 m la demisol. În palat s-a filmat piesa de teatru de televiziune “Gaițele”

Palatul de pe strada Frumoasă are demisol, parter, etaj și pod, iar suprafața aproximativă pe fiecare nivel este de 206.5 mp. Parterul și etajul au 6 camere, 3 băi, 2 bucătării, 2 terase, 2 balcoane și o oranjerie.

Subsolul are 4 camere, 1 baie, o bucătărie, spații de depozitare. Înălțimea camerelor este uriașă: 4. 40 m parter, 4 metri etajul 1 și 2. 65 demisolul. Palatul este scos la vânzare prin Regatta The Real Estate Company pentru suma de 3.200.000 de euro.

În aces palat cu interioare somptuoase s-a filmat piesa de teatru de televiziune “Gaițele”. Curtea este uriașă, o oază cu trandafiri, cireși și un smochin bătrân în mijlocul Bucureștiului .

Foto credit: Regatta Imobiliare.

Palatul din str. Frumoasă, opera lui Victor G. Stephanescu, arhitectul Regelui Carol I

Arh. Victor G. Stephanescu (1877-1950) este autorul a importante clădiri proiectate în București și în marile orașe ale României în prima jumătate a secolului al XX-lea. Apropiat de Regele Carol I, arh. Victor G. Ștefănescu a realizat clădirea Institutului Geologic (1908), terasa și decorația interioară a Cercului Militar, clădirea Poștei și Centralei Telefonice de pe blvd. Dacia (1923), restaurarea Geamiei Hunchiar din Constanța (1907), proiectul Moscheii Carol I din Constanța (1910-1913)Biserica Anglicană din București (1910-1914), Gara Cotroceni (1929) și extinderea Gării de Nord, (1928-1932).

Citește și

Arh. Victor G. Stephanescu (1877-1950) este autorul a importante clădiri proiectate în București și în marile orașe ale României în prima jumătate a secolului al XX-lea. Foto credit: Historic, Arhiva Familiei Stephanescu.
Arh. Victor G. Stephanescu, Diplomat al Școlii speciale de Arhitectură din Paris (1896-1901), absolvită cu Medalie de aur și Diplomă pentru primul loc

Arh. Victor G. Ștefănescu a fost fiul lui George Stephanescu (1843-1895), compozitor, dirijor, profesor și fondator al Operei Române. A fost Diplomat al Școlii speciale de Arhitectură din Paris (1896-1901), absolvită cu Medalie de aur și Diplomă pe primul loc. Întors în București, Arh. Victor G. Ștefănescu urmează o carieră didactică la Școala de Belle-Arte din București, unde a fost profesor de perspectivă (1904-1909), cât și una de arhitect-coregraf la Teatrul Național (1907-1916). În perioada 1908-1936 a fost inspector tehnic al C.F.R și a realizat extinderea Gării de Nord, (1928-1932), conform datelor descoperite în arhive de Oana Marinache, istoric de artă. Vezi întreaga biografie pe arhivadearhiectura.ro.

Citește și:

Am descoperit o lucrare necunoscută din portofoliul arh. Victor G. Stephanescu, Palatul Victor Ionescu”

Oana Marinache, istoric de artă: Strada Frumoasă se află în apropierea Cimitirului evreiesc și a Barierei Mogoșoaiei și era slab construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Planul coordonat de maiorul Rudolf von Borroczyn indică loturi mari de teren, multe cultivate. Traseul în formă de L, din strada Sevastopol până în Calea Victoriei, era deja marcat. Situația se schimbă rapid în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, când apar case vagon și reședințe neoclasice cu etaj, semnate de arhitecți străini.

La 1911 aflăm numele proprietarului anterior, Alecu Ulescu, planul de situație indicând o casă mai veche și mai multe dependințe. La 1912 noul proprietar, Victor Ionescu, solicită autorizația pentru noua sa reședință, proiect semnat de arhitectul Victor Stephănescu. Este o lucrare necunoscută din portofoliul său, pe care doar părțile implicate o cunoșteau și pe care am aflat-o acum câțiva ani din actele de arhivă pe care le-am cercetat pentru organizarea turului ghidat de pe strada Frumoasă.

Dosar de autorizare, Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond Tehnic, dosar 369/1912. Dosar fotografiat de dr. Oana Marinache, istoric de artă.
Dosar de autorizare, Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond Tehnic, dosar 369/1912. Dosar fotografiat de dr. Oana Marinache, istoric de artă.
Foto credit: Asociația Istoria Artei.
Foto credit: Arhiva Familiei Stephanescu. Diploma arh. Victor G. Stephanescu.
Din ”Almanach du High-Life” din anul 1911 aflăm că Victor Ionescu, directorul ziarului ”Acțiunea” și soția sa, Veturia Eremie (1875-1968) locuiau tot pe strada Frumoasă dar la nr. 28”

Oana Marinache, istoric de artă: Fațadele Palatului Victor Ionescu prezintă elemente comune cu vila Dancovici de pe strada arh. Ion Mincu; suntem în epoca căutărilor, multe elemente decorative eclectice sunt reinterpretate sau regrupate iar unele linii sinuoase, frunze și flori asimetrice ne trimit cu gândul la Art Nouveau. Foarte interesant faptul că din ”Almanach du High-Life” din 1911, aflăm că Victor Ionescu, directorul ziarului ”Acțiunea” și soția sa, Veturia Eremie (1875-1968) locuiau tot pe strada Frumoasă dar la nr. 28. Despre ea se știe faptul că provenea dintr-o familie românească din Săcelele Brașovului și în 1893 s-a căsătorit pentru prima dată cu dr. Emil Pușcariu, profesor universitar, cu care a avut o fiică și de care s-a despărțit către 1900. De fapt ambii soți erau la a două căsnicie, Victor Ionescu era al doilea ei soț, iar după moartea sa, în 1919, Veturia se va recăsători cu comandorul Nicolae Ionescu Johnson și vor locui în Aleea Blanc/Strada Louis Blanc.

Palatul a fost reședința dr. Dimitrie Ionescu, unul dintre cei mai reputați doctori bacteriologi ai României, cu descoperiri remarcabile în domeniul turbării și virusului antirabic

Palatul politicianului Victor Ionescu a fost cumpărat în anul 1948 de medicul Dimitrie Ionescu și soția sa, Maria. Dr. Dimitrie Ionescu a fost unul dintre cei mai reputați doctori bacteriologi ai României, discipolul al dr. Victor Babeș și dr. Nanu Muscel. Cariera sa a culminat prin preluarea conducerii Institutului Antirabic Central “Dr. Victor Babeș” “Dr. Cantacuzino” al cărui director a fost între anii 1940-1952.

Între anii 1925-1926, medicul Dimitrie Ionescu a urmat cursul de teorie și practică pentru microbiologie al Institutului Pasteur din Paris. În anul 1934, Academia Română îl răsplătește cu Premiul Dr. Babeș pentru lucrarea “Turbarea la om și animale” fiindu-i recunoscută în acest fel munca asiduă de cercetător și descoperirile sale revoluționare în domeniul turbării și virusului antirabic.

Foto credit: Regatta Imobiliare.
Dr. Dimitrie Ionescu a obținut un bilet de la Ambasada URSS pe care scria: “De această casă nu se atinge nimeni”

Eduard Uzunov, Regatta Imobiliare: După anul 1950, în urma publicării decretului pentru naționalizarea imobilelor, această proprietate nu a fost naționalizată în urma unei întâmplări care ține de hazard. Un colonel rus, membru al Ambasadei URSS la București, fusese mușcat de un câine turbat și viața i-a fost salvată de către doctorul Dimitrie Ionescu. În momentul în care familia Ionescu s-a trezit cu comuniștii la ușă, Dimitrie Ionescu a obținut un bilet de la Ambasada URSS pe care scria: “De această casă nu se atinge nimeni”. Medicul Ionescu a cumpărat acest Palat după ce casa sa din str. Sfinții Voievozi a fost distrusă în bombardamentele americane. Timp de patru ani, Dimitrie și Maria au locuit în casa celui mai bun prieten, dr. Nanu Muscel. S-au îndrăgostit pe loc de Palatul Victor Ionescu, în momentul în care au văzut scara monumentală din lemn masiv. Acest Palat este extraordinar și pentru că se află la 200 de metri de Calea Victoriei și are un teren cu o grădină superbă de 1150 de mp. Amprenta la sol a clădirii este de 270 de mp, deci rămân 650 de metri de curte și se poate și construi ceva acolo. Este un Palat, nu putem vorbi despre o casă. Încăperile sunt extrem de înalte, holul principal are o înălțime de 9 metri, când intri în acest Palat impresia este de wow, e incredibil. Ar fi potrivit pentru o instituție specială. Palatul este reprezentativ pentru vechiul București.

„Încăperile sunt extrem de înalte, holul principal are o înălțime de 9 metri, când intri în acest Palat impresia este de wow, e incredibil”. Foto credit: Regatta Imobiliare.
Totul este conceput de arh. Victor Stephanescu cu o anumită teatralitate, cu o anumită funcție de reprezentare care depășește ce am mai întâlnit în alte reședințe de epocă”

Oana Marinache, istoric de artă: Doar actele din dosarul PMB ne-au spus că este o lucrare inedită și puțin cunoscută a arh. Victor G. Stephanescu. Este o reședință comparabilă cu orice palat din București. Este o locuință, în primul rând, somptuoasă. Un aspect foarte puțin cunoscut din cariera arh. Victor G. Stephanescu este că, pe filiera tatălui său, George Stephanescu, el a avut legături foarte apropiate cu lumea teatrului. A făcut scenografie de teatru și lucrul acesta este dovedit de arhiva de familie care păstrează desene cu costume de teatru, cu anumite elemente de butaforie și concepte scenografice realizate pentru Teatrul Național și pentru Operă. Asta este senzația când intri în casă și vezi scara monumentală și acele spații ample și foarte înalte. Este un dormitor și un salon de-o parte și de altă a spațiului de primire, totul este conceput cu o anumită teatralitate, cu o anumită funcție de reprezentare care depășește ce am mai întâlnit în alte reședințe de epocă. Cât despre grădină, în cazul acesta aproape că avem senzația că ajungem înspre str. Sevastopol. Suntem pe un lot adânc care pornește din str. Frumoasă și se duce până la următoarea arteră, str. Sevastopol, lucru foarte rar întâlnit astăzi. Dacă la început de secol XX era un lucru des întâlnit ca proprietățile să aibă mult teren, pentru ziua de azi este ceva cu totul deosebit să ai o grădină de mii de metri pătrați lângă o reședință impresionantă.

„Doar actele din dosarul PMB ne-au spus că este o lucrare inedită și puțin cunoscută a arh. Victor G. Stephanescu” .Dosar de autorizare, Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond Tehnic, dosar 369/1912. Dosar fotografiat de dr. Oana Marinache, istoric de artă.
Foto credit: Regatta Imobiliare.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies