Un bucureștean a salvat de la fier vechi ultimul autobuz Roman Diesel din România. Acum merge în turnee cu el

Alexandru Constantinescu are 41 de ani și două foarte mari pasiuni: muzica și mașinile vechi. Conduce trupa “The Cabarets”, thecabarests.ro, o formație veselă din București care cântă compoziții proprii, muzică de cabaret și cover-uri. La sfârșitul anului 2021, a reușit să facă un film de mare senzație pe internet, împreună cu prietenul său, Mașinistul.ro. Am văzut și eu filmul acestei călătorii pe șoselele patriei cu bătrânul autobuz Roman Diesel 111 RD, singurul din România în stare de funcționare. Mai jos vă invit “La plimbare cu RATA”, filmul care a cunoscut un succes fulminant pe youtube.

“La plimbare cu RATA” este o călătorie în trecut pentru cei care au prins ceva din vremurile de dinainte de 1989 și o curiozitate pentru cei tineri, obișnuiți cu mașinile performante și confortabile din ziua de azi. R.A.T.A era Regia Autonomă a Transportului cu Autovehicule, care mai târziu a devenit I.R.T.A, Întreprinderea Regională de Transporturi Auto. Un film retro impecabil montat, gândit și povestit. Puteți să-l vedeți aici.

Alexandru a adus autobuzul în București de la o unitate militară din Sibiu: ”Am simțit că albesc”

Alexandru Constantinescu a reușit să salveze de la groapa cu fier vechi o astfel de RATA cu care au călătorit bunicii și părinții noștri, ba chiar și noi, cei născuți înainte de 1989, dacă vă mai amintiți cum ne duceau cu autobuzul la muncă patriotică voluntară dar obligatorie. Alexandru a cumpărat autobuzul Roman Diesel 111 RD de la o unitate militară din Sibiu și s-a bucurat că era bine întreținut și avea numai 28.000 de kilometri. S-a urcat la volanul lui și a mers o jumătate de zi și-o bucată din noapte până la București, cu atenție și mari emoții: “Am simțit că albesc”. Dar era al lui, numai bun și potrivit ca să plece cu RATA în turnee, cu trupa sa, The Cabarets.

Dacă doriți să va cânte Alex și prietenii săi din band muzică de cabaret la vreo petrecere, căutați-l aici: Thecabarets.ro. Alex mută și vine cu autocarul. Despre pasiunea lui Alexandru pentru mașini retro am mai scris aici.

“Când conduci un astfel de autobuz, te simți repede Regele Șoselelor, toată lumea se uită la tine”

Alexandru Constantinescu: “Când conduci un astfel de autobuz te simți repede Regele Șoselelor, toată lumea se uită la tine, toată lumea întoarce capul după tine”. Autobuzul pe care și l-a dorit avea barele și roțile negre, bateria de aer era spartă, n-avea pompă de injecție și avea bordul puțin ruginit. L-a curățat, i-a pus o cutie de viteză nouă, ba chia l-a înzestrat și cu perdeluțe. Prima lui mașină veche a fost o Dacia 1310, apoi o Dacie galbenă, apoi un Renault 16, apoi direct un autocar IranNațional care se afla în parcul auto al ONT-ului (Oficiul Național de Turism, o companie înființată încă din anul 1936 și declarată falită în anul 2011).

“Te bucuri de mașinile vechi, dar dacă este să scoți una să te plimbi este un întreg coșmar”

Alexandru Constantinescu: “O dată ce ai o mașină veche ți-o dorești și pe a doua. Dacă o ai pe a doua, cu siguranță ți-o vei dori și pe a treia. Și așa te trezești că ai o hală mare plină cu mașini. Când vrei să te plimbi vezi că una n-are aia, alta n-are aia. Te bucuri de ele, dar dacă este să scoți una să te plimbi este un întreg coșmar”.

Înainte să cumpere autobuzul Roman Diesel, Alexandru și-a luat un autocar IRANNAȚIONAL

Înainte de RATA, în anul 2008, Alexandru a reușit să cumpere și să salveze de la moarte sigură un autocar Mercedes-Benz O 302 IRANNAȚIOANAL. Ne duceau cu el în excursii școlare, cu el mergeam în tabără și era considerat culmea eleganței și a confortului în România comunistă. L-a restaurat, l-a atestat ca vehicul istoric în cadrul cublului Retromobil România și îl folosește tot pentru turnee. Pasiunea lui Alexandru a ajuns atât de departe încât astăzi are o hală în care își ține bogăția, rodul dependenței sale de mașini istorice.

“Când nu este zăpadă merg la evenimente cu autobuzul MEU”

Alexandru Constantinescu: “Le țin într-o hală pentru că ocupă mult spațiu și trebuie ferite de ploaie,de zapadă. Nu trebuie să le lovească soarele și lumina, să nu plouă pe ele, să nu se prăjească tapițeriile, să nu se decoloreze, că dacă se strică ceva, costă să le înlocuiești. Pasiunea mea pentru mașini este strâns legată de muzică și de turnee. Iarna evit să merg cu ele, pentru că este aiurea să mergi cu o mașină atât de veche pe zăpadă, nu știi ce se poate întâmpla, Alunecă, te lovești, te duci în bălării. Dar când nu este zăpadă și am evenimente merg cu autobuzul meu. Nu tot timpul, că sunt locuri strâmte în București, dar afară, pe șosele, nu am nicio problemă”.

“Am intrat cu autobuzul pe Batiștei din greșeală, aveam senzația că sunt cu mașina mică; am înțepenit și am dat cu spatele”

Alexandru Constantinescu: “Fără să-mi dau seama am intrat odată cu el pe Batiștei care este o stradă cu sens unic. Nu mi-am dat seama, aveam senzația că sunt cu mașina mică pe care o conduc zilnic. Din obișnuință am făcut dreapta și am înțepenit. Mi-am dat seama că nu mai pot să trec cu ea. Ce crezi că am făcut? Am dat cu spatele, așa vreo 300 de metri. Mă uitam în oglinzi și aveam repere pe o parte, așa am scos-o la capăt”.

Alexandru Constantinescu: “Te sună careva și îți spune: uite am o mașină, n-o vrei, că eu o dau la fier vechi. Și așa te trezeșți cu mortul în casă, îți dai seama că trebuie să-i dai tabla jos, să o restaurezi. Dar când te gândești că este o mașină atât de rară și că îți place atât de mult, nu mai calculezi banii, calculezi orele de muncă, motorina consumată, nervii, stai treaz noaptea că nu găsești o anumită piesă”.

Alexandru își mai dorește ceva în anul 2022: un autocar SANOS, rar, de negăsit

Alexandru Constantinescu: “Singurul autocar pe care mi l-aș mai cumpăra, dar nu știu dacă voi mai găsi, este un SANOS S14. L-am avut și noi la ONT, erau autocare la fel de lungi ca RD-ul, iar în față aveau patru faruri, exact ca cele de la Fiat 1300, două faruri băgate într-un ornament cromat și în față cu o grilă. Erau făcute de fosta Iugoslavie și aveau un motor asemănător cu cel al Mercedesului 302”.

“Istoria nu se păstrează doar in cărți”

Alexandru Constantinescu: “O mașină mică se mai vinde, că este din anii ’50 sau ’60, orice marcă ar fi, încă se mai vinde. Dar spune-mi mie cine o să-ți mai cumpere un autobuz sau un camion? Nici nu mai există de cumpărat. Istoria nu se păstrează doar în cărți. Sentimentul de a avea o parte din istorie în fața ta este de o mie de ori mai intens decât atunci când doar citești despre ea”.