Un băiețel inimos din București salvează un cățel singurel. Povești cu oameni, blănoși și final fericit

🐕 Articol susținut de Mars🐈

Într-o dimineață cumsecade de toamnă în  București când, pe trotuarul de la marginea Parcului Cazzavillan, un prichindel de mână cu mama lui care tot dădea șuturi în frunze se oprește brusc din mers. A văzut un cățel pitit sub o bancă. Se oprește brusc și sparge cu voce subțire de puști liniștea neobișnuită din  acest petic de oraș:

– Uite, mama, ce biet cățel singurel. Te implor, hai să mergem la el să-l facem prietenul meu!

În jumătatea de oră care a urmat, piciul și-a convins mama, mama a sunat o prietenă din cartier care a venit cu o  zgardă și-au pornit cu toții la primul veterinar. Pesemne că că lucrurile au decurs impecabil, pentru că, de-atunci, i-am tot văzut prin cartier pe prichindel și ba pe mama, ba pe tatăl lui, la plimbare cu “biet cățel” care, evident, acum nu mai este singurel.

Sonic, un cățel care s-a lăsat rapid de ros papuci

Între timp, îl cheamă Sonic, a ros vreo doi papuci de când s-a mutat în casa lui nouă, dar am aflat că s-a lăsat repede  de papuci, pentru că a descoperit că îi plac mai mult boabele., Iar piciul e, categoric, foarte fericit. De câte ori l-am văzut din întâmplare, mi-am amintit ce spunea un psiholog deștept: copiii învață enorm de la animale.

Acest cățel a ajuns, printr-o mare și adorabilă  întâmplare, din stradă direct într-o familie. În fiecare an, mii de câini ajung în adăposturi din București. Și, din fericire, mulți dintre ei sunt adoptați.

Bunicul Vasile și Sara cea cu urechi mai mari ca ea

Dacă ai șansa să le afli poveștile, adopția ți se pare o idee tot mai grozavă.

Bunicul Vasile și Sara sunt o altă poveste minunată cu oameni care iubesc animalele și căței care au nevoie de oameni iubitori.

Domnul Vasile a adoptat-o pe cățelușa Sara de la un târg organizat de ASPA:

Nu puteam să stăm fără cățel, după ce murise cel pe care l-am avut înainte. Aveam o durere în suflet. Atunci când am auzit că se organizează târg, ne-am dus de la prima oră la Izvor, nici nu erau veniți câinii.. Am întrebat în stânga și-n dreapta și am așteptat până au apărut doi băieți, au început să așeze cuștile. Le-am spus ce vrem, le-am arătat și poza cățelului pe care l-am avut. Și, după vreo 20 de minute, ne-au adus-o pe ea. Avea 3 luni, era foarte slăbuță! Erau urechile mai mari ca ea. Așa am luat-o, ne-a fost tare dragă, am dus-o la veterinar, i-am dat și vitamine o lună și jumătate. 

Sara a avut nevoie de vreo lună ca să se acomodeze:

Se ascundea de noi, până a început să ne mai cunoască, dar nici acum nu se împrietenește cu oricine. (…) Este foarte iubitoare și inteligentă. Cred că e rasă de urmărire blegiană, ceva lup, a săltat și urechile, la ține drepte în sus. Dimineața, dacă nu ne-am sculat la 7, se urcă pe pervaz la fereastră până ne trezim unul dintre noi. E o frumusețe. Latră, mănâncă de toate, nici nu o mai recunoașteți dacă o vedeți. E ceva ca de revistă. Uite și acum stă în brațe la soția mea, e o răsfățată. După ce am adoptat-o pe Sara viața noastră s-a schimbat în bine, ne-am liniștit. Suntem mai veseli, am simțit că ni s-a umplut curtea.”

Chase, cățelul care și-a găsit familie în Parcul Herăstrău

Chase are acum vreun an și 6 luni, dar a rămas același cățel năzdrăvan și iubitor de copii care a ajuns, într-o zi, la un adăpost, iar în vară la un târg de adopții organizat de ASPA în Parcul Herăstrău.

Nu-l chema Chase din prima, i-a zis așa o fetiță de 8 ani, fană înfocată a desenelor animate „Patrula Cățelușilor.” Mihaela, mama puștoaicei, povestește cum de s-au întâlnit;

Îmi amintesc perfect cum am luat decizia de a adopta. Stăteam în curte cu soțul meu, ne uitam la cățelușa noastră senioară, Kara, și i-am zis dintr-o dată că n-ar fi rău să mai avem cândva un cățel, însă de data asta unul adoptat. Să facem și un bine. Am fost de acord amândoi, dar aici s-a încheiat subiectul. Ei, n-o să vă vină să credeți, dar peste trei zile o colegă mi-a trimis linkul cu postarea ASPA în care era anunțat târgul de adopții din Herăstrău. Parcă cineva grăbea lucrurile pentru noi. Așa că am mers cu fetița mea, cu sora și nepoata să adoptăm. Plecasem setată să iau o cățelușă neagră. Când am ajuns, nu erau decât băieți. Fetiței mele îi plăcuse alt cățel, de talie mică, însă am convins-o să-l luăm pe cel pe care-l voiam eu, o frumusețe neagră care mi-a intrat direct în suflet într-o secundă. I-a plăcut mult și ei și i-a pus numele Chase, după un personaj din desenele Patrula Cățelușilor.

Chase s-a împrietenit între timp cu “Bunicuța Kara”, da rpentru  relația cu pisicile din curte mai e nevoie și de timp, și de răbdare.

Cred că Chase este fericit. Se joacă foarte mult în curte – ne-am asumat toate distrugerile încă de la început, face tot felul de năzbâtii… Cel mai mult îi place să alerge și să se joace cu fetița și băiatul meu. Dimineața ieșim la plimbare, la fel și seara, după ce venim acasă. Când ne întoarcem de la serviciu sau când vin copiii de la școală este cel mai fericit. Sare pe noi, ne întâmpină bucuros că suntem acasă. Este deosebit de recunoscător, parcă știe că a fost adoptat. (…)  A avea un cățel este o responsabilitate uriașă, e ca și cum ai mai avea un copil, iar cei care vor să adopte trebuie să înțeleagă acest lucru. Pe de altă parte, trebuie să mai știe că un cățel adoptat este o minune de care te bucuri toată viața.

La mulți ani, blănoși inimoși și pisici cochete!

La fiecare început de octombrie, mai exact pe 4, se sărbătorește, în fiecare an.  Ziua Mondială a Animalelor. E un moment perfect să ne reamintim cât de importante sunt în viața oamenilor.

Mars consideră că fiecare animal merită o familie iubitoare și susține adăposturile de animale și pe cei care își doresc să adopte un prieten blănos.

În fiecare an, o mulțime de căței sunt abandonați și ajung pe străzi sau în adăposturi. Există multe moduri prin care oamenii pot ajuta animalele, cel mai important fiind adopția. Căței și pisici de diferite vârste, rase sau temperament așteaptă să își găsească o casă, iar atunci când adoptă, oamenii le oferă șansa de a avea alături o familie iubitoare.

Mars are o istorie lungă în susținerea adopțiilor și implementează mai multe proiecte în acest sens, cum ar fi campania “Ziua Mondială a Animalelor”, conceptul de birouri pet-friendly, susținerea adăposturilor prin donații materiale și voluntariat și implementarea campaniilor educaționale privind responsabilitatea în creșterea animalelor de companie.

Prin programul de voluntariat Mars, echipa Mars a vizitat Adăpostul Speranța cu ocazia Zilei Mondiale a Animalelor și a susținut adăpostul cu ceea ce este nevoie, cum ar fi renovarea padocurilor, igienizarea clinicii medicale sau îngrijirea cățeilor. Astfel, Mars își propune să încurajeze adopțiile în rândul asociaților și nu numai.

🐕Articol susținut de Mars🐈