
Poate ai auzit, poate n-ai auzit, dar există un restaurant aici, în București, numit POT.stories sau Potstories, sau doar POT, în funcție de cum le vine oamenilor la gură. E deschis în pandemie, în Agora Floreasca, pe Calea Floreasca 111-113, în buricul bogătașilor.
Agora Floreasca este, fără doar și poate, un hub nesecat de gusturi și va rămâne așa mult timp de acum înainte. La prima vedere, pare că merge pe burtă, nu apare pe radarul niciunui așa-zis “foodie” de pe Instagram. Ăsta e un prim semn bun, că nu se pretează la pișcotăreli și fomiști care să pună 3 story-uri cu ei.
Motivul vizitei mele aici a fost unul simplu: Hai să mâncăm undeva nou și mai deosebit, pe ideea că nu trăim 100 de ani. Așa se face c-am ales POT, unde am dat nas în nas cu 2 personalități. Redau puțin din dialogul avut cu nevastă-mea la sosire, care, să fie clar, are zero cultură fotbalistică (tipic feminin) și nici nu vrea să înțeleagă că fotbalul este radiografia societății.
– Uite-l pe ăla, la două mese de noi, e Vasile Șiman! îi zic eu la ureche neveste-mii.
– Cine!?
– Șiman, mă, fostu’ patron a lu’ Sportul Studențesc, ăla de-și plătea fotbaliștii în șube, paltoane și casetofoane în loc de bani.
– Hai, lasă-mă cu prostiile tale. Uite-l pe Ponta și pe Daciana. Ce-or fi balotat?, se răstește șoptit nevastă-mea la mine.
* ridic din umeri și las subiectul să treacă*

Un loc enorm, aerisit, atent lucrat și sincer să fiu nu contează neapărat cum arată, pentru că fotografiile grăiesc de la sine, ci senzația pe care POT ți-o oferă încă de la intrare. Îți dă sentimentul că ai pășit într-un muzeu de artă contemporană, cu diverse lucrări amplasate ici-colo. Acum, dacă stau să iau la puricat fiecare obiect și decorațiune de interior din restaurant, POT să deschid un muzeu contemporan (pun intended) în secunda 2. Oale, mobilier, covoare de iută, mese de lemn masiv lucrate manual, absolut totul respiră meșteșug și pasiune. Stilul industrial – organic e încă viu și cu potențial, chiar dacă începe să fie din ce în ce mai uzitat.
Revenind la dimensiuni, POT e un loc atât de generos încât nu înțeleg de ce nu este folosit și pe post de marketplace săptămânal pentru artizanii locali. Și artizanii au povești de spus. Mă rog, treaba lor. În ceea ce privește meniul, POT.stories vine cu abordare simplă, scurtuță, cu preparate internaționale curatoriate. Servirea primește din start 5 stele, atitudinea ospătarilor fiind foarte prietenoasă, cu un mic minus la capitolul promptitudine, dar nimic grav. Prețurile sunt medii spre mari, pentru că Floreasca, Ponta și oameni cu dare de mână.






M-am întins mai mult decât mi-e plapuma, dar altfel nu cred că aș fi putut înțelege cât de cât despre ce este vorba. Unele preparate au fost super mișto, altele au lăsat de dorit. Am început cu o Cola de casă, făcută acolo, pe loc, foarte bună și fresh, undeva pe la 25 de lei? Ceva pe-acolo. De menționat că toate farfuriile de la POT.stories au cel puțin 1 kg bucata, o chestie neconvențională, de gustibus, menită să dea greutate preparatului. Mie mi-a plăcut senzația pe care o oferă, pentru că inspiră întoarcerea la primitiv, la esența gătitului, pe piatră. Foarte mișto.

Conține: salată de vinete (vinete coapte, ceapă albă și verde, tahini)
Guacamole (avocado, ceapă roșie, coriandru și semințe de coriandru, chimen, usturoi, ardei iute) Hummus (năut zdrobit, ulei de măsline, tahini, usturoi)
Eram doi scăpați din lesă și foarte flămânzi, dintre care unul vegetarian. Au venit 3 boluri din astea de piatră însoțite de nachos de casă, cam firave chipsurile, dar până la urmă ne-am descurcat. Salata de vinete a fost de departe cea mai gustoasă, adaosul de tahini fiind o găselniță foarte bună. Prețul acestora rămâne totuși unul prohibitiv, mai ales pentru un buzunar de rând, adică al meu.


Miel, couscous, stafide, pătrunjel, unt, tarhon, rozmarin, cimbru și ulei de măsline
Uf! Ce minunăție de carne și ce dezastru de cous cous! Un ciolănel de miel superb, moale, fraged și aromat, a cărui carne cade ușor de pe os. Alunecă ușor în jos și te întrebi de ce să mai iei miel de paște cât cu 100 de lei rezolvi problema la POT? Partea nasoală aici e cous cous extrem de fad și de uscat, aproape saharian. Un cous cous necomestibil sau nedemn mai bine zis de un astfel de miel.


Conține: caracatiță, cartofi roșii, țelină, pătrunjel, rădăcină de pătrunjel, fulgi de chilli
Dai un ban, dar știi că face. Se potrivește de minune acestui preparat fără cusur dal capo al fine. Caracatiță perfect gătită într-un combo de legume care nu face decât să-i potențeze gustul întru satisfacția papilelor. Uite cum cartofii pot merge de minune cu caracatița, nu cum mi-a spus mie un grec cândva: Dom’le, caracatița se mănâncă goală, doar cu ceapă! Uite, măi, Papadopoulos, că nu-i așa! În calitate de fan caracatiță, mă declar mulțumit și cu sufletul împăcat.


După ce am topit două feluri în mine, nevastă-mea dădea din cap dezaprobator: că, vezi Doamne, unde mai încap și gogoșelele astea? Bunăoară, constat cu stupefacție că, după atâția ani, nu știe cu cine are de-a face. Uită de gogoșile de la Cantina lui Nicolau sau alte prostii: beignets de la POT.Stories! Mici și pufoase cu miros fin de lapte, însoțite de dulceață de căpșuni cu arome de copilărie. Ce vorbești! O minunăție de desert, pe care aș comanda-o de prea multe ori, dacă ar fi disponibilă pe platformele de livrare.



Total POT.stories: 330 de lei.
O să mai mănânc pentru tine de la ei? R: Da. N-o să refuz nici o invitație la POT.
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo
Sentimente amestecate la Capriccio, în București, un restaurant colea în cartier
Cei mai ieftini tacos din București sunt muy deliciosos! La Casa de Tacos, pe la Unirii
Prinde loc la Condesa, dacă poți! Cum e la cel mai nou bar-restaurant latino american din București
Am mâncat la bogați, printre Padroni, la E3 by Entourage, în Bucureștiul cel scumpel
Mâncare aproape ca la nonna acasă. Italienescul Da Giulio, unde româna e a 2-a limbă vorbită
Un grătărel coreean corect, în Centrul Vechi din București, la Jeonjuu Korean BBQ
Dezolant! Am mâncat la filiala din București a restaurantului vienez Salm Bräu
Fericire la Suta de Grame, un loc nou deschis de Dragoș Neacșa în București