Un alt fel de alertă alimentară pe un traseu STB: “Am luat doar o gură, e nașpaaa! Băi, frate, toate au înăuntru numai combinații dubioase!”

La mulți ani, confrați călători STB! S-avem un an cu întârzieri puține, trafic rezonabil și povești nemuritoare!

🛬 În stația de la Aeroportul „Henri Coandă”, o tânără dă raportul telefonic: „Gata, am aterizat, înapoi acasă. Ce să-mi fie? Dor?! Niciun dor, m-apucă groaza! Pun diseară la spălat toate hainele din bagaj și, de mâine până-n weekend, mă organizez și-ncerc să mă pregătesc psihic: „job… job… job…” Mă ia cu leșin numai când mă gândesc!”.

🚌 În centrul Bucureștiului, mașina 168 stă la semaforul de vizavi de Ateneu. Cei doi puștani de pe locurile din spatele autobuzului se uită fascinați în jur. Din discuție rezultă că nu-s din București și că au venit câteva zile pe-aici, în vacanță.

– Ce clădire e asta, mă? 

– Nu știu, dar e mișto rău! Stai, că mă uit pe Google Maps. Auzi, e Muzeul Național de Artă! 

– Și-acolo, peste drum? Aia luminată belea?

– Imediat… Ateneul Român!

– Băăăi… și noi am stat ca proștii, juma’ de zi, la mall. 

Autobuzul STB ajunge la bulevardul Magheru, face stânga pe la Galeriile Orizont și se îndreaptă către Piața Romană. N-apucă să treacă de cinematograful Patria, că se și aude un strigăt:

– Moaaamă, ai văzut casa aia cu luminițeee? 

– Da, nene…

– Era Cărturești!

– Cărturești? La cum arăta, credeam că-i Casa Parlamentului!

– Nu fi tâmpit, mâine nu mai punem picioru’ în niciun mall! 

🚌 Gașcă de liceeni, 4 fete și-un băiat. La un moment dat, una dintre puștoaice se apropie de el și îi arată ceva meșterit pe telefonul mobil.

– Cum ai făcut asta?!, se încântă el.

– Ia ghici!

– Păi… Nu știu!

– Hai, folosește-ți creierul, gândește!

– Nu pot, că mi-au mai rămas doar doi neuroni și ăia au altă treabă. 

– Da, știu: mult testosteron, puțini neuroni!

Se râde pe cinci voci.

🚋 În tramvaiul 32, o adolescentă mănâncă foarte concentrată ceva nedefinit, dintr-o pungă de hârtie. Între două îmbucături, îi întinde și colegului pachetul, dar se lovește de un refuz vehement: 

– Am luat și io, odată, o gură din aia. E nașpaaa! Băi, frate, nu-i nimic ca lumea, toate au înăuntru numai combinații dubioase!

Știi cu ce mergi mereu la sigur? Cu un covrig cu semințe.

👯 Două fete îmbrăcate complet în negru, cu machiaj asortat și mină la fel de întunecată poartă un dialog foarte serios:

– Doamne, cât îmi doream o chirie bună! Nu-ți imaginezi cât! Și nici n-am început bine, că avem discuții: ba că frate-miu bea, ba că să nu aducem oameni în casă… Degeaba îi explic că suntem oameni normali la cap și n-o să facem tâmpenii, se uită la mine cu neîncredere și nu știu ce-o să iasă, până la urmă… Și, dacă mai nimerim și vecini din ăia care, dacă scapi o furculiță pe jos, îți bubuie în ușă, că i-ai trezit din somn și le-ai băgat și pisica-n panică, am pus-o.

Colega o ascultă, dând din cap plină de compasiune. Și tot ce-i spune e:

– De fapt, nu o chirie bună. Un proprietar bun.

Mai multe Cronici STB, mai jos:

• “Aoleo, n-o să avem apă caldă toată iarna, încălzim la aragaz!” Revelația disperată a unui călător STB când autobuzul 226 face dreapta la Piața Rahova
• Magazine noi în „mall-ul STB”
• O misterioasă mamaie adolescentă circulă cu STB