Ultimul marș LGBTQ+ are loc sâmbătă în București

08 iul. 2022
819 Afișari
Ultimul marș LGBTQ+ are loc sâmbătă în București
Adrian Teleșpan

La o simplă aruncare de ochi, alegeți dumneavoastră dacă stângul sau dreptul, ca să nu rămâneți fără amândoi, lumea se duce pe organul sexual masculin. Totul pare o ciorbă care fierbe la foc mic de milenii, iar punctul de fierbere, întreținut de o aparentă incapacitate a omului de a-și vedea de treaba lui, pare să se apropie. Clocotul se simte mai aproape decât oricând, lucru firesc la orice fir narativ cronologic. Apocalipsa, cum o veni ea, cu bune și cu rele sau doar cu bune, ar spune firea mea optimistă, e aproape, iar noi o vom primi preocupați pentru ultima dată, Doamne ajută, de cum îi afectează ea pe vecinii noștri.

Din această cauză, doamnelor, domnilor, domnișoarelor, heterosexualilor, bisexualilor, tranșilor, pansexualilor, homosexualilor, persoanelor care se identifică cu orice mai puțin cu mama lor,  din cuptorul neîncălzit al sufletului meu și fără a-mi mai răci gura legat de faptul că în fața lui Dumnezeu nu suntem doar egali, ci unul singur, vă recomand să mergeți la marșul din acest weekend, că sunt multe șanse să fie ultimul. Și, pe cât se poate, haideți să încercăm să ne ținem gurile calde.  

“Antonio, fa caldo!”, e tipul de apocalipsă pentru care vrem să ne ținem gurile calde, pentru că nu vrem ca atunci când încălzirea globală se va vedea cu ochiul liber, adică ochiul pe care tocmai ce l-am aruncat și zburdă liber prin natură, nu vrem, repet, ca între temperatura din gura noastră și cea de afară să fie o diferență prea mare. Gura, așadar, și ce dar spurcat uneori, trebuie menținută fierbinte, iar asta se poate face simplu, spunând doar cuvinte care încălzesc relațiile, nu le răcesc. Asta nu e o treabă ușoară, vă spun din propria experiență. Uneori spun cuvinte care ar putea lejer să țină loc aerului condiționat.

Nu doar încălzirea globală se îndreaptă înspre noi în pas săltat cu apocalipsa de mână. Voi trece în continuare în revistă, câteva tipuri de finaluri apocaliptice care au capacitatea de opri, cel puțin temporar, orice tip de adunare lumească în exterior. Apocalipsa nucleară e și ea o opțiune foarte viabilă mai ales în vremurile acestea putinice. Eu am încredere în curajul oamenilor, dar nu prea se pretează să ieși la un marș de orice fel după ce ți-a picat accidental o nucleară în curte.   

Apocalipsa zombie nu exclude întocmai adunările de tip protest, marș și așa mai departe. Se recomandă, însă, militanților să se deplaseze cu o viteză mai mare decât cea a zombie-ilor. Oricum, mișcarea se recoamandă indiferent dacă a venit sfârșitul lumii sau nu și tot oricum mulți dintre noi suntem deja niște zombies, că ne dăm seama sau nu, iar de aici poate oricând să decurgă o apocalipsă spirituală, în care o segregare masivă să se facă între cei mai mult spirituali și cei mai puțin spirituali, pentru că asta ne învață spiritualitatea, că unii suntem zombie și alții nu.

La apocalipsa politică mă voi referi doar în ceea ce privește România. Într-o viziune recentă mi s-a arătat nu doar că acest articol este pamflet, ci și faptul că un nou partid politic, inspirat de celebrul serial Squid Game, se va naște și va deveni totalitar în țara noastră. Uniunea Calamarilor va avea o platformă și o viziune clare: Românii vor forma echipe de câte doi și se vor omorî între ei. Câștigătorii vor forma echipe de câte doi și se vor omorî între ei și tot așa până când va rămâne un singur român, iar el va deveni președintele partidului și al tuturor românilor. Din momentul instituirii lui în funcție, orice pas va face el va fi un marș al românilor.

În tot acest timp, Boris Johnson, într-un ultim spasm în setea lui de putere, se va muta la Pitești și de acolo va prelua conducerea Asociației Naționale a Stiliștilor de Păr și Cozi, Coafezi și Frizeuze din România și își va impune propria freză tuturor cetățenilor patriei, ceea ce va atrage Apocalipsa Estetică. Comunitatea LGBTQ+ va protesta nemărșăluind împotriva acestei măsuri capilare absurde. Din frustrare, Boris îl va convinge pe președintele românilor să le confere dreptul la avort doar bărbaților homosexuali, pentru a preveni înmulțirea acestora.

Un nou virus va afecta omenirea. Ineditul acestuia va consta în faptul că se va transmite doar dacă vorbești sau auzi vorbindu-se despre el. Televiziunile vor aloca luni întregi acestui subiect, până când furnizorii de televiziune prin cablu vor mărșălui pentru a soma televiziunile să schimbe subiectul, după ce mai mulți abonați decedați vor refuza să plătească suma lunară. 

Foametea este unul dintre scenariile la care nici nu vreau să mă gândesc, având în vedere că e foarte posibil, în sensul că în multe regiuni se întâmplă deja. Din punct de vedere subiectiv nu vreau să mă gândesc, pentru că mie îmi place mult mâncarea. În acest caz e totuși posibil, în perioada incipientă a dezastrului și în zone considerate civilizate, să se mai organizeze marșuri doar de dragul unor schimburi de replici de genul: “Vai, dragă, ce ai slăbit! Ce n-ai mâncat?”, “Păi, uite, n-am mâncat niște biban sălbatic pe pat de sare de corcodușe!”, “Hahaha!”, “Hihihi!”.

Nici o invazie extraterestră nu ar da chiar ghes inimii să mergi la paradă, mai ales că mulți părinți le-ar interzice copiilor să participe la astfel de întruniri, iar majoritatea scandalurilor în familii cu membri LGBTQ+ s-ar termina cu: “Nu te duci nicăieri, că te mănâncă Predator!”.

Am lăsat la final apocalipsa tehnologică și asteroidul sau cometa. În cadrul apocalipsei tehnologice, computerele nu ne vor lăsa să mergem pe Calea Victoriei, așa cum o știm noi, ci ne vor forța să mărșăluim în Metavers pe Calea Victoriei. Cei mai temerari vor râde de Metavers pe la colțurile plăcilor de bază numindu-l Mătavers, dar acestora nu le va fi bine. Deci va fi marș, dar în simulare, cu totul altceva decât în realitate.

În cele din urmă, în cazul unei comete sau a unui asteroid, cred că ar fi chiar benefic să ieșim la un marș global să întâmpinăm corpul celest și să-l aplaudăm că a venit să pună stop acestei fierberi în care am face orice numai să nu fim egali. În acest caz, îmi place să cred că nu ne-am pierde de tot speranța și am mai avea o singură grijă: “Nu știu cu ce să mă îmbrac la cometă!”.

Așadar și prin urmare, doamne, domni sau domnișoare, la cum merg lucrurile, vă invit la marșul de sâmbătă să susținem oamenii, că, în fond și la urma urmei, asta credem că suntem, dar numai ca oamenii nu ne purtăm. Deocamdată. Doamne ajută și doamne ferește, marșul nu dezbină, ci unește. Pupi. Addy.

Nota B365.ro: Până la Apocalipsă, mai avem de trăit. Inclusiv de citit 

Cookies