ESENTIAL

Elena Udrea, Anca Boagiu şi Oprescu se bat care să facă Bucureştiul port la Dunăre

Primarul Sorin Oprescu intră şi el în cursa transformării Bucureşţiului în port la Dunăre: „Eu aş dori să putem să convingem pe decidenţi că zona metropolitană ar fi bine să se întindă până la Dunăre şi asta pentru ideea de canal Dunăre-Bucureşti, pentru ideea de Bucureşti, oraş la Dunăre” a spus sâmbătă primarul. „65% din canalul făcut de Ceauşescu e gata, portul din Comuna 1 Decembrie este gata. Acolo sunt locuri care se pot transforma în zone de agrement”, a mai spus edilul general, recunoscând însă că cel mai greu este să demarezi proiectul: „E suficient să-l iniţiezi, e al dracu’ de greu. Sunt mulţi cu picioarele pe frâne şi nu mă intrebaţi de ce”, a declarat edilul sef al Capitalei.  Zona metropolitană a oraşului ar trebui să se întindă până la Dunăre, pentru ca planul său pentru canalul Dunăre-Bucureşti să poată fi pus în aplicare de primărie, iar edilul recuoaşte că nu e un proiect ce poate fi terminat într-un mandat.  Momentan, construirea Canalului Dunăre-Bucureşti se află în ograda Ministerului Transporturilor, condus de Anca Boagiu, dar între timp pe fir a intrat şi Elena Udrea. În această vară, şefa Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) declara: „Este un proiect pe care ne-am gândit să-l preluăm la ministerul nostru, ţinând cont de relevanţa pe care acest minister, care se ocupă de dezvoltare regională, trebuie să o aibă în construcţia noii strategii europene a Dunării.”

Mai mult, canalul Dunăre-Bucureşti, drag şi preşedintelui fost căpitan de navă Traian Băsescu, intră şi în preocupările fiicei acestuia, europarlamentarul Elena Băsescu: pe siteul său, ea vorbeşte de „finalizarea lucrarilor incepute acum mai bine de 20 de ani pentru realizarea canalului Bucuresti – Oltenita”.

Lupta pentru transformarea Bucureştiului în a cincea capitală dunăreană se înteţeşte cu atât mai mult cu cât proiectul are şanse mari ca până la sfârştiul anului să găsească finanţare: strategia Dunării s-a discutat lunea trecută, la summitul Dunării de la Bucureşti, ultimul pas înainte de adoptarea oficială a proiectului pan-dunărean pentru care UE a pus la bătaie 95 de miliarde de euro. La propunerea Ministerului Transporturilor, în elaborarea Strategiei Dunării, Ministerul Afacerilor Externe a inserat şi proiectul canalului Dunăre-Bucureşti care presupune amenajarea căilor navigabile pe Argeş şi Dâmboviţa,. Aşadar, adoptarea Strategiei de către Comisie, pe 8 decembrie, aşa cum este planificat, ar putea atrage finanţare pentru proiectul demult lăsat baltă şi resuscitat mai degrabă declarativ decât faptic în ultimii doi ani.

Canalul Bucureşti-Dunăre ar trebui să fie lung de 73 de kilometri şi lat de 80 de metri, cu o adâncime minimă de 4,5 metri. Proiectul include şi construcţia a patru ecluze şi a trei porturi, dintre care două la Bucureşti: unul pe Argeş, lângă comuna 1 Decembrie, iar celălalt la Glina, pe râul Dâmboviţa. Canalul va avea o capacitate de până la 20 de milioane de tone marfă tranzit anual, va asigura irigarea a 150.000 de hectare de teren şi producerea a 58 de gigawaţi/oră.

Ar fi trebui să fie terminat în 2014

Despre reluarea lucrărilor la canalul Dunăre-Bucureşti a început să se vorbească în noiembrie 2008 când canalul a trecut oficial din administrarea Ministerului Mediului în administrarea Ministerului Transporturilor, mai exact în cea a Companiei Administraţia Canalelor Navigabile Constanţa (ACN).

La data respectivă, Ministerul Transporturilor condus de liberalul Ludovic Orban estima că studiul de fezabilitate urma să fie gata până în 2009, iar lucrările ar fi trebuit să fie demarate în a doua jumătate a anului 2010. Costul total al lucrărilor, estima ACN, ar fi fost de peste două miliarde de lei, iar lucrările ar fi urmat să dureze 4 ani. Teoretic, în 2014, Bucureştiul trebuia să fie conectat, prin două porturi, la coridorul paneuropean VII, principala arteră fluvială care se întinde de la Nurnberg la Marea Neagră. Nu s-a întâmplat aşa.

Studiu de fezabilitate, gata la anul

ACN a comandat un studiu de fezabilitate privind construcţia canalului, pentru care a plătit 7.099.988,45 de lei către asocierea S.C. IPTANA S.A., S.C. ACQUAPROIECT S.A. şi SC ISPH S.A.. Data de predare a studiului destinat evaluării posibilităţilor de amenajare a căilor navigabile pe râurile Argeş şi Dâmboviţa este fixată de-abia pe 31 martie 2011. Atunci ar deveni clar ce lucrări trebuie realizate şi care vor fi costurile.

Gândit în interbelic, pornit în comunism, uitat în capitalism

Ideea canalului datează din 1929 când Parlamentul a adoptat o lege care privea construirea unui canal navigabil care să transforme Capitala în port dunărean. Lucrările au început de-abia 57 de ani mai târziu, în 1986, după finalizarea canalului Dunăre-Marea Neagră. Până în 1990 s-au dus la capăt peste 70% din lucrări, dar, după căderea comunismului, proiectul a fost abandonat, intrând, din 1994, în conservare. De atunci şi până în prezent s-a furat cea mai mare parte a oţelului folosit la construcţia existentă, şinele de cale ferată şi utilajele lăsate de izbelişte la faţa locului.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button