CONTRIBUTORSNICE TO MEET YOU

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de Valul 4

Într-o seară, în liniștea caniculei de vară, în timp ce savurau un pahar pe bacoanele din toate sectoarele municipiului, bucureștenii care au rămas să păzească cetatea au simțit o schimbare în adierea vântului.

‘Să dea dracii!’ au zis ei în cor, sorbind din prosecco-ul cumpărat la happy hour mai devreme de la magazinul din colț. Precum Juliette Binoche în Chocolat, fix după ce i-a oferit savarina lui Johnny Depp și era foarte relaxată, locuitorii Bucureștiului au simțit în briza serii o aromă aparte, care vestea un necaz mare – sosirea Valului 4 mai devreme decât ne programaserăm cu toții.

Valul care ne-a prins cu chiloții în vine

Evident, cu toții eram pregătiți emoțional pentru val și toată mascarada aferentă, cunoscută în discuțiile cu prietenii drept ‘cine știe cum le mai trăsnește ăstora să ne închidă în case.’

Dar toți credeam că o să fie MAI TÂRZIU, prin SEPTEMBRIE, când toți vacanționerii vor fi trecut într-un sfârșit disperat vama la Makaza, când toți copiii începeau școala și își puneau muci unii pe alții sau se lingeau pe față sau ce fac copiii de școală primară, că sincer nu mă pricep.

Când onor Florin Cîțu ar fi considerat că este din nou un moment bun să o luăm de la capăt cu teroarea psihologică și să troznim o bucată din economie.

Însă iată, acest val se anunță din august, efectiv când ne era lumea mai dragă. Venirea anticipată a cauzat o panică generală în rândul populației din București, sub forma SĂ PLECĂM ACUM CÂT VEDEM CU OCHII; dup-aia cine știe ce o să mai putem face.

Zilele astea suntem precum copiii cărora le-au plecat părinții de acasă, spre bucuria odraslei, apoi au sunat din concediu să zică ‘Costele, noi ne-am gândit așaaa și aici nu prea ne place în Grecia, ne întoarcem mai devreme la tine, că ne e dor’. Costel, prins în entuziasmul adolescentin de petreceri peste petreceri, fete peste fete, scăldat în bericică și într-o dezordine fantastică în casă, înjură printre dinți și nu știe ce să facă mai repede ca să mai prindă niște libertate. Așa că îndeasă toate șosetele murdare sub pat, gunoiul sub pernă și își mai cheamă toți prietenii pentru o ultimă petrecere de pomină.

Costel suntem noi, cei care ne înghesuim pe A2, provocând un număr impresionant de accidente în fiecare weekend. Cu mâna pe suflet, efectiv nu ne interesează dacă murim. Știm că există acest risc, dar meh! gândul că autoritățile ne-ar putea închide din nou cârciumile este mai puternic decât frica de moarte. E ca instinctul sexual la masculii anumitor mamifere. Mai bine mor în bătaie cu un mascul mai puternic decât să nu încerce prin toate mijloacele să facă sex cu femela râvnită.

Costel suntem noi, care dăm pe noapte în Mamaia un preț echivalent cu două nopți la Marriott în București, doar ca să dormim într-un demisol cu cearșafuri înflorate și umede de la locatarii anteriori și să mâncăm hamsii.

Și culmea că noi nu eram așa

Chiar eram niște oameni ok. Nu știm ce s-a întâmplat. Ne plăcea mult la mare și înainte, dar nu o luam razna ca și cum ar fi ultima zi din viața noastră.

Dar suficient cu filozofia, că se apropie weekendul și trebuie să mergem să spălăm mașinile ca să le facem varză de praf în Vamă.

V-am pupat, ne vedem la prima benzinărie pe autostradă.

Citește și Toți bucureștenii sunt în Vamă. „Dar cine a stricat-o?”, se întreabă nedumeriți cu toții

6 designeri din București pe care îi iubim

Cum să pleci cu câinele în vacanță cu succes? Pleci în altă țară!


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button