Ultima clipă de liniște

02 dec. 2022
1187 Afișari
 Ultima clipă de liniște
Adrian Teleșpan

De multe ori, somnul își trage peste el noaptea ca și cum ar fi o pătură țesută din mângâierea mamei și nicio stea nu îl apasă prea tare pe piept și nicio constelație nu se foiește ca îl facă să tresară și nici piciorul nu îi iese pe la capătul universului ca să i se facă frig. Sunt multe nopți cufundate în liniște și odihnă. Alte nopți nu sunt așa. Aș vrea să vă rog frumos să vă luați o clipă mică, mică, să vă puneți frumoasa dumneavoastră palmă dreaptă la inimă, haideți că vă aștept, poate vreți să mutați telefonul în mâna stângă… Și, în clipa aceasta infim de infinită, să vă gândiți cu cât de mult drag puteți dumneavoastră la miliardele de oameni al căror somn a fost întrerupt de neliniște. Vă spun acum de ce.

 M-am trezit în această dimineață destul de devreme, ca să scriu pentru B365 un alt text decât cel pe care îl scriu acum, ajung mai pe final și la ideea textului pe care voiam să îl scriu, în fine, m-am trezit așa repede și ca să am timp să fac prin casă tot ce e de făcut înainte să plec la București, am tren la 12:35 din Brașov. 

Era 05:40 când m-am trezit, am văzut asta când am luat telefonul în mână. Mi-am citit mesajele pe Whatsapp, că sunt oameni care îmi scriu și după 22:00, când eu mă pun la somn, mi-am citit mesajele pe Insta și apoi am intrat pe Facebook unde, în urma mai multor postări, am aflat că a murit un amic, un domn foarte zâmbitor prin natura dumnealui, pe care ultima dată l-am văzut pe Calea Floreasca și ne-am pupat pe amândoi obrajii și ne-am îmbrățișat, gesturi pe care mi s-ar părea superb ca, o zi pe an, să le facem cu toți oamenii pe care îi întâlnim pe stradă, fie că îi cunoaștem sau nu. Muah muah îmbrățișare, muah muah îmbrățișare muah muah îmbrățișare muah muah îmbrățișare muah muah îmbrățișare, la nesfârșit, 24 de ore. (Ce m-aș fi scos cu asta dacă aș fi fost obligat să scriu la număr de semne!)

Mi-au venit în minte câțiva oameni pe care îi știu și în viața cărora Iulian, amicul despre care vă vorbeam, era o parte importantă, oameni care noaptea trecută au aflat că prietenul lor s-a dus cu treabă. Oricât de spiritual aș fi, oricât de mult aș crede în frumusețea eternă a spiritului, plecările astea repezite tot mă pun pe gânduri și, când v-am rugat să vă puneți mâna la piept, v-am rugat să o faceți pentru toți cei care ale căror nopți, dar și zile au fost întrerupte de telefoane sau de bătăi în ușă care anunțau plecarea cuiva drag. Atâtea somnuri întrerupte de bătăi în ușile celor care rămân, bătăi care, în nici o secundă, dau mâna cu bătăile inimilor celor care dorm dincolo de uși. Când sună telefonul în plinul nopții de cele mai multe ori e un dezastru, ca și cum veștile proaste ar fi arse la tălpi de nerăbdare și n-ar mai putea să aștepte până dimineață și vin să tropăie pe sufletele celor dragi.

Uneori mai sunt și greșeli. Am un prieten oncolog căruia i-a sunat telefonul în mijlocul nopții și i-au trecut prin fața ochilor nu propria viață, ci viețile tuturor celor la care ținea. Și-mi povestea: Bă, și anxios cum sunt io, i-am trecut pe toți în revistă și am ales în mintea mea proastă că au murit X și Y, deci doi, nu unul, pentru că morțile lor m-ar fi afectat cel mai tare. Am avut timp să gândesc asta în 2-3 secunde. Și am răspuns și am auzit în telefon: Hai, fă, dreacu, jos, că se-mpute carnea cât stau după tine! Era o greșeală. I-am și zis: E o greșeală. Aoleo, mă scuzați domnu doctor, dar am niște carne de porc pentru cumnată-mea și am venit cu ea de la Buzău… E ok. Am zis să povestesc și asta, ca să nu uităm, măcar în cele din urmă, să mai și râdem.

Pe mine mă știți, că eu cred că scopul nostru aici, pe planetă, e să fim buni. Treaba e că, uitați-vă și dumneavoastră ce situație, nu știm cât timp avem să fim buni. Eu am ferma convingere că, indiferent de ce ar sugera acțiunile noastre, în fiecare dintre noi există bucuria de a face bine. Uneori foarte ascunsă, știu, dar un lucru foarte bine ascuns nu înseamnă că nu există, ci că are nevoie de mai multă răbdare ca să fie găsit, iar răbdarea aceasta se clădește prin graba, prin nerăbdarea de a face bine.

V-am zis la început că voiam să scriu despre un alt subiect, mult mai amuzat, dar și serios, despre legătura dintre femei și Dumnezeu, prin care îmi doream să ajung la a vă ruga să îi ajutăm împreună, în această superbă lună a sărbătorilor, pe copiii de la Salvați Copii Iași, pentru că oricât de mult timp am mai avea sau nu la dispoziție, ACUM este tot timpul un moment excepțional să fim buni. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știți, Salvați Copiii se ocupă de copiii din familii defavorizate care au nevoie de cărți, haine, încălțăminte, lucruri esențiale care se pot transforma în cadouri de Crăciun, cadouri de care copiii știu încă să se bucure, iar ajutându-i ne putem aminti și noi cum să ne bucurăm ca niște copii. 

Pagini fundraising – Adrian Teleșpan: Generozitatea luminează Crăciunul – Galantom – Comunitatea oamenilor de bine

 Vestea că amicul ăsta al meu a plecat, v-am zis, m-a pus pe gânduri și, deși aveam alte priorități în dimineața asta, dintr-o inerție pe care nici nu vreau să încerc să mi-o explic, m-am apucat să fac curat în frigider. E lună acum, nici nu-și mai amintește că a fost murdar. Și mințile noastre sunt destul de murdare de la tot felul de decizii, de la tot felul de gânduri, dar ceea ce este minunat e că nimic nu aduce mintea mai aproape de curățenie, mai aproape de suflet, decât o face o faptă bună, decât o face decizia de a fi bun.

Mulțumesc frumos, Adi de la Doar Când Dai Ai.

Nota B365.ro: Noi mai avem de la Adi, căci Adi dă, și-atunci ai:

Cookies