Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București

susținut de
03 mart. 2025
9607 afișări
Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București
Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București. Foto: Antoaneta Dohotariu.

S-au păstrat atât de puține case de târgoveți din vremea Bucureștiului fanariot, încât poți să le numeri pe trei degete. Cele mai multe au fost puse la pământ de vechii bucureșteni atunci când au început să-și zidească reședințe după model occidental, ca la Paris, lepădându-se de influența Stambulului. 

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

În Micul Paris, arhitectura caselor de târgoveț de inspirație țărănească, cu tindă, stâlpi de lemn și foișor, devenea anacronică. Apoi a venit comunismul și ce-a mai rămas vechi și foarte vechi din patrimoniul de arhitectură al Bucurescilor a fost demolat și înlocuit cu blocuri betonate pentru omul nou.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Foto: Antoaneta Dohotariu.

La Metoc” din mahalaua Popa Rusu, exemplu modest, dar prețios de arhitectură civilă de început de secol al XIX-lea. S-a păstrat chiar și grajdul

Casa de târgoveț de pe strada Popa Rusu 21, colț cu Bocșa, a fost ridicată pe la începutul veacului al XIX-lea, cam în același timp cu biserica învecinată, Popa Rusu, din mahalaua cu același nume. Vara nici n-o poți zări din stradă, atât este de înecată în vegetație.

Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.
Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

Ultima grădină cu lene orientală din București, grădina măicuțelor de la Mănăstirea Pasărea

Casa cu pridvor și un singur cat este cuprinsă de o grădină cu copaci bătrâni, vișini și smochini, soc, iasomie și crini parfumați, un paradis în mijlocul zgomotosului București. O grădină secretă păzită de un măcelandru.

În acest loc de tihnă ferit, un întreprinzător a deschis “La Metoc”, ceainărie unde alcoolul este interzis, fiind oferite doar zaharicale și prăjituri, ceai și limonadă, șerbet, ciocolată de casă, negresă cu nuci sau tartă cu smochine din grădină.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.
Șerbet în grădina La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

Casa cu influențe balcanice este metohul Mănăstirii Pasărea, locul unde “rămâneau peste noapte cuvioasele monahii venite cu trebi la târg”

Cuvântul “metoh”, cu variația “mecet”, reprezintă o dependință a unei mari mănăstiri, pusă sub protecția acesteia sau proprietatea ei imobiliară. Clădirea din Cartierul Armenesc s-a aflat sub jurisdicția Bisericii Popa Rusu și “a fost închinată Mănăstirii Pasărea, ca să-i fie drept metoh, unde să mâie peste noapte cuvioasele monahii venite cu trebi la târg”. (Tudor Dinu, “Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie”, Volumul I, Editura Humanitas, ediția 2024).

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Grajdul din spatele casei. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Din Bucureștiul fanariot ne-au mai rămas doar trei case de târgoveț. “Ele s-au încăpățânat totuși să supraviețuiască pe ulițele prăfoase ale unor mahalale uitate de lume”

Tudor Dinu este profesor de limbă, literatură și civilizația greacă la Universitatea din București și a numărat doar trei case de târgoveț supraviețuitoare, în volumul “Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie”. Dacă vreți să le căutați în această primăvară, iată-le: o modestă locuință de pe str. Orzari din fosta mahala Delea Veche, Ceainăria La Metoc și Casa de târgoveț de pe str. Șerban Vodă 33, “singura mostră de arhitectură civilă de secol al XVIII-lea ce a supraviețuit până azi în București”.

Despre ultima casă de târgoveț din Calea Șerban Vodă, reședință cu patru odăi, pridvor cu foișor și beci, un caravanserai în miniatură cu elemente de arhitectură țărănească, ce preced stilul neoromânesc al arh. Ion Mincu, am scris aici: Cea mai veche și mai frumoasă Casă de Târgoveț din vremea Bucureștiului fanariot rezistă și astăzi. Cine-a construit-o atât de bine? Cum?

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de negustor din Calea Șerban Vodă. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Biserica Popa Rusu, ctitoria lui Manolache, vătaful “harabagiilor” (căruțașilor) din Bucuresci

Istoria clădirii La Metoc este strâns legată de Biserica Popa Rusu, lăcaș așezat între străzile Armenească, Spătarului și Latină. Numele i-a fost dat după un preot, “popă rus”, care a slujit aici, denumire preluată și de mahalaua dimprejurul ei. Acest “popă rus” a rămas în București după unul din războaiele ruso-turce, a înființat un cor și l-a dirijat la Biserica Sf. Anton de la Curtea Veche, pe la 1700.

În anul 1813, martie 17, a fost zidită din cărămidă actuala biserica, ctitoria lui Manolache, vătaful harabagiilor, și soția sa, Ilinca, zugrăviți în pronaos pe peretele de sud, ținând în mână biserica.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: Mai spațioasă, dar mai greoaie e casa de târgoveț de pe strada Popa Rusu 21. A fost înălțată cam în același timp cu biserica învecinată, Popa Rusu (1813), “cu toată osârdia și toată cheltuiala dumnealui Manolache vătaf de arabagii” sau, altfel spus, întâistătătorul breslei căruțașilor. Chipul ctitorului și cel al consoartei sale, coana Ilinca, zugrăvite de Grigore Petrinescu într-un pitoresc stil popular de la sfârșitul epocii fanariote, se păstraseră, cu unele retușuri, până în anii ’90 ai secolului trecut, când gospodarul părinte paroh a găsit fonduri pentru repictarea bisericii.

Biserica Popa Rusu. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Sarcina i-a revenit zugravului Marian Rondelli, care a adăugat portretele inițiale ale ctitorilor atât icoana Preafericirii Sale Teoctist, pe atunci Patriarhul României, cât și chipurile altor smerite fețe bisericești. Starostelui cărăușilor i-a conferit un aer mucalit, cu mustață pe oală și smocul de păr de sub bărbie – negre ca pana corbului, aidoma potcapului rotund.

Mai puțin reușite sunt însă veșmintele zugrăvite în tonuri țipătoare de vernil și fucsia. Totuși nici acest nou tablou votiv n-a avut parte de prea mult noroc, întrucât binecuvântatele nevoi ale parohiei au determinat acoperirea lui cu un dulap din placaj ieftin de pal, deasupra căruia abia se zăresc, astăzi, capetele ctitorilor.

Biserica Popa Rusu. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: La scurt timp după zidire, Manolache pare a fi scos casa de sub jurisdicția Bisericii Popa Rusu și a o fi închinat Mănăstirii Pasărea, ca să-i fie drept metoh, unde să mâie peste noapte cuvioasele monahii venite cu trebi la târg. Această întrebuințare s-a perpetuat până târziu, în secolul trecut, cu toate că locuința nu mai îndeplinea de mult standardele moderne de confort mănăstiresc. Așa se face că, la un moment dat, ea a trecut în proprietatea (sau administrarea) unui întreprinzător privat, care a deschis în ea o ceainărie cu fierturi de ierburi și cofeturi ca odinioară, la Stambul. De bună seamă, fără alcoolul oprit cu desăvârșire de cartea sfântă a Coranului.

Aspectul modest al casei și reparațiile recente, prea puțin inspirate, nu sunt însă de natură să evoce strălucitoarea cetate de pe malul Bosforului, ci doar o ponosită mahala valahă”

Locuința de pe strada Popa Rusu are un singur nivel și este organizată în jurul unei săli centrale prelungi, de o parte și de alta cu câte două încăperi. Prispa, ce se întinde de-a lungul întregii fațade, e susținută de opt stâlpi subțiri din lemn de stejar, terminați cu capiteluri simple și uniți printr-o miniarhitravă.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

Remarcabile sunt eleganța și armonioasa linie trasată de arcadele ce unesc stâlpii, ca și delicată dantelărie din lemn a streșinii, acum în mare parte ascunsă de acoperișul metalic”

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: Farmecul ansamblului e însă considerabil viciat de geamurile cu grilaj rectangular vopsit în roșu, cu care proprietarul a închis prispa, ori de tablă ordinară din care este confecționată partea de jos a porții. Totuși, dincolo de scăderile lor estetice regretabile, intervențiile în cauză au meritul de a asigura supraviețuirea acestui prețios exemplar de casă de târgoveț. (Tudor Dinu, “Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie”, Volumul I, Editura Humanitas, ediția 2024, pagina 87-88).

Termenul de “târgoveț” desemna pe locuitorul Târgului București, păstrător de arhitectură civilă din secolului al XVIII-lea și al XXI-lea, inspirată direct din tradiția satelor de câmpie și de deal din Țara Românească, cu influențe balcanice.

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: Casa de târgoveț este un termen convențional destul de vag, desemnând locuințele categoriilor sociale cu stare materială mijlocie (mici boieri, slujbași ai domniei, negustori, meșteșugari înstăriți, etc.) Durate din cărămidă, tencuite și zugrăvite atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară și acoperite cu șindrilă, acestea constituiau opera unor meșteri locali, direct inspirați de arhitectura populară tradițională.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casă în București la început de secol XX. Sursa imaginii: Roumanie-L’art et les artistes, 1917, apud Via București.

Cele mai simple dintre casele de târgoveț bucureștene nu constituiau altceva decât transpunerea în mediul urban a tipului de locuință de familie din Câmpia Munteană, cu “tindă și două camere de locuit”

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: Aceste case aveau rareori etaj-un lux pe care și-l permiteau doar marii boieri-, dar unicul cat locuibil era, în multe cazuri, supraînălțat peste un beci destinat păstrării alimentelor și băuturilor, dar și a unor bunuri din gospodărie. Un element caracteristic, tot de origine rurală, al caselor de târgoveț îl constituia galeria deschisă din fața casei, așa-numita prispă. Această se întindea, de obicei, de-a lungul fațadei, dar putea împrejmui și laturile construcției.

Casa era susținută de stâlpi de lemn împodobiți uneori rudimentar, ca la țară, cu simple crestături de brișcă, iar alteori decorați exuberant, cu capiteluri pseudocorintice, imitând coloanele de piatră de la reședințele domnești”

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: Măiestria constructorilor se vădea, în egală măsură, în complexitatea și eleganța arcadelor care uneau stâlpii prispei și în ingeniozitatea ornamentelor realizate în tencuială sau chiar în stuc. În unele cazuri, prispa se prelungea în curte cu un foișor, ridicat îndeobște deasupra gârliciului pivniței. Este vorba tot despre un ornament de origine rustică, atestat în multe zone din Muntenia și Oltenia, cu un rol deopotrivă decorativ și funcțional, odată ce le îngăduia târgoveților să trândăvească în voie în aer liber. (Tudor Dinu, “Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie”, Volumul I, Editura Humanitas, ediția 2024, pagina 87-88).

Tocmai legătura directă cu arhitectura tradițională a fost fatală caselor de acest fel în vremea în care târgul de la “Porțile Orientului” se străduia să ajungă Micul Paris”. Devenite pe de-a-ntregul anacronice, ele au fost privite ca povara ce împiedica mult râvnita occidentalizare a Capitalei valahe și, ca atare, au fost șterse fără milă de pe fața pământului.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Casa de târgoveț La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

Ghinionul caselor de târgoveț a fost că niciodată orânduirea socialistă nu le-a socotit demne de capitala cuprinsă de frenezia industrializării”

Tudor Dinu în “Bucureștiul Fanariot”: Așa că demolările au continuat, în ciuda includerii unora dintre ele pe lista monumentelor istorice de primă însemnătate. Cel mai recent și mai trist caz îl reprezintă cel al frumoasei locuințe de târgoveț de pe str. Mircea Vodă no 51, sacrificată în deceniul al optulea al secolului trecut pe altarul construcției Centrului Civic socialist. Nici anii tranziției spre capitalismul sălbatic, caracterizați de reducerea drastică a fondurilor alocate culturii, nu au avut cum să se dovedească mai prielnici pentru aceste zidiri provenind dintr-o lume desuetă. (Tudor Dinu, “Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie”, Volumul I, Editura Humanitas, ediția 2024, pagina 87-88).

Prea frumoasa carte a lui Tudor Dinu cu motto: “Strălucitul București-auritul București-dulcele București”, citat din Constantin (Chesarie) Dapontes, Epistola către Constantin Dudescu din 18 august 1759

Volumul este neprețuit pentru orice iubitor al vechiului București și descrie istoria reședințelor domnești („Curtea Veche-ctitoria fără noroc a lui Ipsilanti, Casele Ghika-modestul sălaș al ultimilor fanarioți, Casele de la Mihai Vodă, Casa voievodală de la Cotroceni, Palatul lui Mavrocordat de la Văcărești, Foișorul Mavrocordaților), curțile boierești (Casa Dudești și oaspeții ei de seamă, Un Palat misterios pe malul Dâmboviței, Casa Melik, singura reședință boierească de epocă), Casele de târgoveț, dar și “Umilele adăposturi ale bucureștenilor de rând” sau Hanurile Bucureștiului, Băile turcești și ritualul scăldatului, Chioșcurile sau voluptatea huzurului, Cișmele pentru astâmpărarea setei bucureștenilor”.

Capitolele IV, V și VI sunt dedicate Edificiilor religioase creștine, mozaice și musulmane din București, Ceremoniilor politice și religioase în Cetatea de Scaun a Țării Românești, Războaielor, Năvălirilor și Răzmerițelor în Cetatea Bucureștilor. O lectură plină de bucurie.

Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București.
Smochine din grădina La Metoc. Foto credit: Ceai la Metoc, grădina cu smochini din cartierul armenesc, pagina de facebook.

 

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

În căutarea Sublimului Ruginit. „Feronerie București”, cu meșterii care au făcut cele mai frumoase marchize, uși și garduri – bijuteriile din fier forjat ale orașului

Strălucitul conac al Sabinei Brătianu, cândva templu al artelor. În imensa curte din spate, azi e Sera Eden, grădină de vară cu bar

Planuri extraordinare pentru revitalizarea Depoului “Victoria”, cel mai vechi din București. Halele și clădirile se află în jalnică degradare I INTERVIU

Cookies