Tzatzikiiii! Din București în Creta. De ce ne place atât de mult Grecia

Kalimera din Creta, dragi câțiva bucureșteni care nu sunteți în Grecia cu noi, jumătate din populația țării, dimpreună cu diverși actori și vedete (minim Florence Pugh și Alexa Chung, din ce am identificat până acum pe Instagram).

În una dintre seri, în portul din Chania, după 1,5 kg de calamari prăjiți la bord, în timp ce ne uitam la niște sandale grecești superbe din piele maro, o prietenă s-a întrebat aproape plângând ‘Doamne sfinte, de ce îmi place atât de mult în Grecia?’.

Cred că asta e prima întrebare pe care ne-o punem toți, când coborâm cu hoardele din avionul ticsit de români, la care ne-am aruncat cu inima deschisă fiindcă pe site scria că o să coste 50 de euro biletul și, fiindcă am vrut să ne luăm și două șampoane, a costat încă 550 de euro bagajul, dar NU NE-A DERANJAT fiindcă nimic nu ne poate opri să mergem an de an în Grecia.

A doua întrebare, pe care ne-o punem undeva la mijlocul sejurului, cu pielea puțin prăjită fiindcă am crezut că după trei zile de SPF 50 e safe să ne dăm cu ulei de plajă, cu părul vâlvoi de la sare, este:

‘Oare dacă Churchill nu ne dădea la cârnații ceilalți după Războiul Mondial Numero Dos, și ne păstra cum a păstrat pe Grecia, acum eram și noi mai bine?’.

Dar fiindcă răspunsul la această întrebare nu îl vom ști niciodată, putem încerca să elucidăm primul punct, măcar din perspectivă culinară.

Perfecțiunea mâncării grecești constă (pe lângă ingredientele foarte proaspete și rețetele splendide, desigur) în faptul că, de fiecare dată cand o mâncăm suntem ÎN VACANȚĂ. Nu există griji, muncă, stres, Marcel Ciolacu, suntem doar noi cu o bucată de caracatiță în gură și cu pahar de retsina alături, în timp ce lângă noi se aud valurile.

Ați încercat să mâncați vreodată mâncare grecească în București? Nu neapărat chestii pentru care e nevoie de ingrediente proaspete, pește sau fructe de mare, ci doar preparate care pot fi făcute și la noi, precum portokalopita sau dovlecei prăjiți ori tzatziki. Chiar dacă sunt bune, nu au absolut nici un farmec în Sectorul 3, pe trotuar.

Iar dacă ajungeți anul ăsta în Creta și vă întrebați ce mâncați aici, iată:

1) Dakos (sau Ntakos). Specialitate cretană, un fel de bruschetă/tartină de pâine neagră uscată din făină de orz (specifică insulei), acoperită cu roșii tocate proaspete (sau făcute piure), ulei de măsline și o brânză locală pe nume Mizithra. Ceva minunat pe care o să vreți să îl comandați la fiecare masă.

2) Boureki. O plăcintă vegetariană în straturi, la cuptor, cu cartofi, dovlecei, mentă și brânză și aluat din foi. Un vis multicolor cu legume.

3) Ouă Staka (Staka me Ayga). Un preparat pentru mic dejun care constă într-un fel de rântaș / cremă (Staka) din lapte de oaie, cu un gust incredibil, care se încălzește în tigaie și în care apoi se prăjesc ouăle. De neratat pentru cheese lovers.

4) Apaki – un fel cu mușchi de porc afumat, cu mirodenii, care poate fi comandat ca atare sau ca parte din platouri de aperitive sau în sandviciuri.

5) Retsina – nu e specific Cretei, dar retsina, acest vinuț grecesc, cu arome de ierburi sau arome florale, pe care mulți îl trec cu vederea, e acompaniamentul perfect pentru toate cele de mai sus.

6) Tzatziki. Nu existe specialitate cretană, adevărat, dar nu există ceva care să se compare cu o porție de tzatziki cu calamari și dovlecei prăjiți, pe o terasă lângă mare, oriunde în Grecia, după ce te-ai ridicat de pe șezlong.

Iar dacă aveți planificată o excursie în această insulă frumoasă vara asta, să ajungeți și la plaja Seitan Limania, un mic golf între stânci, pentru care trebuie să escaladezi alte stânci, împreună cu niște capre care te vor acompania pe traseu și apoi îți vor mânca mâncarea, dar care va merita tot efortul.

Succes și concediu plăcut să aveți!