Știm, teoretic mai e ceva până la prezidențiale, dar shaorma și shaormeriile din București sunt întotdeauna un subiect de maximă actualitate.
Bine, și prezidențiabilii sunt cam tot așa (de actualitate adică), că mai toți ne zâmbesc deja zâmbete gigantice lipite pe blocuri și pe afișe proptite strategic prin intersecții. (Într-o zi, afișul cu George Simion de la Piața Victoriei o să se enerveze de atâta agitație în jurul lui, o să ia liftul și-o să coboare la metrou, „călătoriii la preț de producător pentru toate afișele electorale”).
Deci, de actualitate fiind amândouă, care ar fi legătura dintre candidații la prezidențiale și sharoma & shaormeriile din București?
Nu am fi găsit-o, dar – Slavă Zeilor Electorali – a făcut asta colegul Mihai, un bucureștean care mănâncă prin oraș și cu poftă, și cu (deja) profesionalism.
Dumnealui ne-a lămurit, pe Facebook,,
Înainte de turul amuzant-electoral al shaormeriilor din București, un o precizare de la autor:
Fără supărări gastronomice, că am mâncat ceva interesant la fiecare de aici cândva.
Așadar, ce shaorma mănânci în funcșie de candidatul preferat, cu argumentele lui Mihai:
„E cu tradiție, chit că tradiție înseamnă șmecherie de anii 90’. Se ocupa și de schimb valutar, ceea ce ți s-a părut mereu ciudat. Relații bune cu diverse comunități din Peninsula Arabică. Are câteva idei bune uneori, așa pe harneală, dar baza e destul de fadă. Nu neapărat ceva ce ai alege, dar pare că-s slabe șansele să ai alte opțiuni, că o să rămână mereu ultima deschisă după miezul nopții, când ai nevoie de o shaorma de halit noaptea, ca hoții.”
„O vezi peste tot, dar nu știi pe nimeni care să zică că i-a plăcut vreodată. Nu înțelegi neapărat de unde a avut tot succesul ăsta fulminant și poate că nici nu e bine să întrebi, că unele servicii culinare trebuie să rămână secrete! Ți se tot zice că aia originală era bună, acolo la marginea lumii, unde lupta cu foamea, dar nu e ca și cum o să mergi acolo vreodată să afli. Ultima dată când ai auzit să facă ceva relevant a fost prin 2021. Hâtz, Johannuțule!”
Și p-asta o vedeai peste tot, dar doar pe net, pentru că se dădea fostul patron în spectacol și se filma singur făcând te miri ce cioacă îmbrăcat în ie. Acum nici măcar nu mai știi a cui e. „Mințea” că e gyros, deși de fapt era shaorma. Nu înțelegeai niciodată ce treabă avea românismul cu shaorma libaneză numită gyros grecesc, dar asta să fie unica problemă de identitate. Nici aici nu știi neapărat oameni care să fie fani, dar nici nu prea umblați tu și ai tăi pe unde se găsesc ei. Poate că e mai bine așa.
„A fost la un moment dat favorita multora dintre prietenii tăi, shaorma elitei, shaorma bulei, shaorma civilizată, shaorma „iată că se poate mai bine”. Era cea mai populară din oraș, o vedeai și-n supermarket. Apoi treptat, treptat s-a extins mai mult decât putea duce, a scăzut drastic calitatea, apoi s-au închis atât de multe francize încât pare că a mai rămas doar în locația aia mică de la început, aia unde chiar făcea shaorma cum trebuie. Lumea încă o mai respectă pentru ce era în trecut, chit că puțini o mai gustă acum.”
„Cea mai mare sau cel puțin asta ne tot zice răspicat. Nu umblu cu cântarul după mine la shaorma și nici măcar nu cred că greutatea contează, mai ales când problema e că mi se părea că nu prea avea gust. Dar pare că mereu va avea publicul ei, că am fost cu toții doar nesătui la un moment dat în viață.”
„Mesopotamia, dragostea mea! Sunt mereu confuz legat de ce vrea de la mine. De ce era de curcan când alelalte erau de pui? De ce vrea să fie de pui acum, la fel ca ceilalți? De ce, Doamne, de ce pizza kebab? Sigur, e mare, are și tradiție, că e cea mai longevivă shaorma de mall, dar îi pasă cuiva cu adevărat de această titulatură occidentală?”
Așteptăm eventuale noi propuneri și sugestii, le transmitem mai departe.
Sursa foto: Dreamstime