Tunelurile secrete ale Bucureștiului

Se spune ca aparitia unei retele de catacombe sub Bucuresti dateaza din secolul al XVII-lea, cand orasul era calcat de talhari si haiduci, iar, pentru a-si proteja marfurile, negustorii si boierii au construit hanuri (un fel de fortarete, dupa cum arata si Hanul lui Manuc) cu galerii subterane in care se refugiau la vreme de asediu.

Una dintre zonele despre care se spune ca ar fi împânzita cu tuneluri este triunghiul format de Cismigiu, Centrul Vechi si Mitropolie.

De altfel, Primăria Capitalei are în plan să includă într-un circuit turistic catacombele din Centrul Vechi.

În Bucuresti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poartă aceasta denumire deoarece începea de lânga palat, din preajma bisericii mănăstirii Cotroceni, care a fost ocupata, scurta vreme, de arnăuții si soldatii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gara Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prabusit si în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Razoare, de lânga Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). „Când l-am vizitat, in anii 1970, nu exista strop de infiltratie de apa, era înalt de 5-6 metri, boltit, din caramida arsa, destul de lat, permitând trecerea a doua vehicule, unul pe lânga altul). Când s-au facut sapaturi pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite portiuni. Am mai fost solicitat sa particip, dupa astuparea uneia din gurile care dadea în curtea Palatului Cotroceni, la decorarea acestei portiuni cu o minicascada obtinuta prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, constructia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani si a fost finantat si întretinut de negustorii bucuresteni„, a precizat arhitectul Camil Roguski, cunoscut ca „arhitectul lui Ceaușescu”, pentru România Liberă, în 2005.

De altfel, în timpul lucrărilor la Magistrala M5 de metrou, muncitorii au dat peste galerii subterane despre care se crede că ar fi făcut parte din așa-zisele catacombe ale lui Tudor Vladimirescu.

Ceaușescu ar fi construit, însă, o rețea importantă de tunele, chiar mai extinsă decât cea veche a orașului, susține istoricul Dan Falcan. La Piata Revolutiei exista o retea de catacombe prin care poti circula cu barca. Culoarele sunt betonate si prin ele curge un rau subteran cu un debit de 1.5 metri cubi pe secunda, conform sport.ro..

„Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti.

In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate„, explica muzeograful Dan Falcan.

Casa Poporului are cel putin opt tuneluri de fuga si doua buncare antiatomice. Totul este proiectat sa reziste la un cutremur devastator de chiar 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante si la doua bombe atomice lansate succesiv. Aici, diafragma zidurilor este de 1,4 metri.

 Arhitectul lui Ceaușescu, despre tunelurile secrete

Arhitectul Camil Roguski, cunoscut ca arhitectul Ceausestilor, a vorbit la începutul anului pentru Ziare.com despre tunelurile subterane prin care circula Ceausescu.

Metroul prezidential, sustine Roguski, a fost construit in secret de armată pe vremea lui Ceausescu, a fost tinut in secret si a fost folosit tot in secret.

„El nu circula ca toti oamenii, pe strada, mergea prin tunel, pe sub pamant. Avea traseu subteran de la Comitetul Central de-atunci, (in care acum functioneaza Ministerul de Interne – n.red.) si pana la Sala Palatului”, a spus arhitectul.

Acesta a subliniat insa ca reteaua subterana nu se oprea doar la metrou, ci se putea circula si cu masina. Pe langa Cotroceni, sustine arhitectul, in statia de sub Ecran Club, in statia de metrou Politehnica, porneste o cale de acces pentru masini.

„Va dati seama ca, la intreaga retea a metroului presedintilor, acela nu era singurul tronson de sosea subterana”, a adaugat arhitectul.

„Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal, si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou . Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti.

Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei„, a precizat Roguski.

O harta incompleta a tunelurilor secrete din Bucuresti a fost facuta de un pasionat de explorari urbane – vezi foto.