Trei tineri răniţi în incendiul de la Colectiv au făcut o fotografie haioasă în spital FOTO

Ce au povestit tinerii, conform stirileprotv.ro:

Andrei Trifu, 44 de ani, din Mangalia, de profesie scafandru de mare adancime a povestit că:

„Am fost cu prietenii mei din alte trupe la concert, ca sa-i sustinem pe prietenii nostri de pe scena. In momentul in care a izbucnit incendiul a fost o stare de hipnoza generala, lumea a paralizat pentru cateva secunde, nimeni nu se astepta la acest fenomen. Solistul vocal chiar a cerut un extinctor ca sa stingem focul, dar pe moment nimic nu a fost de ajutor. Dupa cateva secunde a inceput un foc puternic care a trimis lumea catre iesire intr-o busculada de care nu as vrea sa aiba parte nimeni de acum incolo.
Eram la 4 metri de scena, in fata camerelor principale de filmat. Cumva, in momentul acela de hipnoza generala am reusit sa-mi fac loc spre iesire. Din pegatirea de 25 de ani de armata mi-am dat seama ca ceva e in neregula si am cautat modul prin care sa-mi salvez in primul rand mie viata. Inainte am strigat la toata lumea sa se lase cat mai jos, am incercat sa le induc oamenilor o umbra de reactie. Am inteles ca au auzit multi. Spre iesire s-a creat o busculada, cei mai nepregatiti au incercat sa traga de cei din fata ca sa-si faca loc ei sa iasa. Eu, pana spre iesire, am reusit sa-mi mentin respiratia aproximativ un minut si jumatate, cu ochii inchisi m-am tarat pe coate si genunchi exact cum am invatat in armata. Asta m-a salvat, mi-a salvat caile respiratorii, nu am nimic. De piciorul meu am mai tras pe cineva. Cand am iesit erau doua persoane, nu stiu cine, au reusit sa ridice persoana de pe piciorul meu si pe mine si sa ne duca departe de acel loc”, a spus Andrei.

.

„Sa zicem ca Andrei este liderul nostru spiritual, e sacul nostru de bancuri, purtatorul de voie buna, incercam sa-l ajutam, sa trecem mult mai repede peste intrebarile puse in fiecare zi. Oamenii au vazut destula tristete, destula moarte, ne intrebati daca vom uita vreodata. Nu vom uita asa ceva. Asa ceva nu trebuie sa se intample intr-un stat civilizat, nicaieri”, a spus un alt pacient.

Alex Plingu:

„Se vorbeste mult, se vorbeste prost, asa suntem noi invatati. Am fost cu o prietena in club, a scapat, nu are nimic. Eu am fost foarte norocos ca sunt in viata. Acum incercam sa mentinem starea de bine, sa uitam. E nasol, am vazut oameni care au murit sub ochii mei. Cum poate sa fie? Crezi ca mie mi-e bine daca ne amintim lucrurile astea. Ne ocupam de starea de bine, facem karaoke, zambim, suntem o familie. Vin oameni pe care nu ii cunosc cu sacose, vor sa ne ajute. Asta vreau sa stiti, ca sunt oameni buni in Romania. Nu stiam ca e un numar atat de mare de oameni buni, de romani buni”.

Adrian Stanculea:

„Vorbim, mai glumim cu ei unii sunt chiar foarte veseli mai povestesc din accident. Mananca, se deplaseaza, si- au inceput deplasarile. O fata care e arhitect, cand au venit nemtii, a tinut sa le faca schema accidentului cum s-a intamplat pe cutia de mancare, a luat un pix si a desenat cum a iesit ea a fost haios, chiar si nemtii au facut poze”.