Trei seriale excepționale văzute în ultimul timp și ce am în comun cu ele

Ceea ce aș vrea să clarific de la început e faptul că, încă de când eram eu micuț și mă jucam cu puța în țărână, neinformându-mă nimeni că nisipul care o să îmi intre atunci prin puță se va elimina mult mai greu patruzeci de ani mai târziu, în sensul că impresia generală e că fiecare fir de nisip eliminat zici că se ține cu disperare cu unghiile de pereții canalului pe care e eliminat, e faptul că, după cum spuneam, nu e film cu care să nu am ceva în comun. 

Cu “Titanic”, de exemplu, am în comun faptul că sunt născut în aceeași zi cu Leonardo Di Caprio, de unde și destinele noastre evident similare.  Cu “Lordul Inelelor” am în comun faptul că am aceeași înălțime ca și Frodo, de unde și destinele noastre evident similare. Cu Harry Potter am în comun faptul că am descoperit una dintre cele mai miraculoase vrăji posibile, vraja bunului simț, dar, ca și el, nu reușesc să o aplic tot timpul. Deocamdată. Scrisesem «decoamnată» inițial, dar am corectat și poate veți spune, unii dintre dumneavoastră, “Ce dreacu’, mă, tu nu știi să scrii, dar faci vrăji?” și pe bună dreptate, dar e treaba dumneavoastră dacă mă judecați.

Seriale excepționale, recomandarea nr. 1: Anatomy of a Scandal

În fine, ca să trec la subiect. Primul film pe care vreau să vi-l recomand e despre abuz. Un eventual abuz venind din partea unui bărbat asupra unei femei. “Anatomy of a Scandal” se numește și îl găsiți pe Netflix. Normal că n-o să vă povestesc ce se întâmplă în film, ce aveți?, pentru că nu vreau să vă stric oportunitatea de a vă bucura și dumneavoastră de acest abuz. 

Ceea ce pot să vă spun însă e faptul că filmul se va desface în fața dumneavoastră ca un bujor luat din Piața Gemeni, dezvăluindu-vă substraturi ale personajelor cum nu le veți bănui de la început și culmea, la final, bujorul nu se ofilește, ci înflorește la loc, ca speranța. O să vedeți și dumneavoastră ce am vrut să spun cu metafora asta dacă vedeți filmul.

Michelle Dockery joacă și blană și arată ca o scândură. Bine, pe “blană” l-am folosit doar de dragul jocului de cuvinte, jocul distinsei fiind mult deasupra acestui cuvânt cu ușoară tentă trivială. Pe Sienna Miller o consider de foarte mult timp impecabilă, și impecabilă e și în filmul acesta. Se vede pe ea că nu a ocolit-o suferința în viața reală, altfel nu ar fi știut să își creeze personajul, mai ales că are un fel de a ofta foarte elegant și demn. Rupert Friend, poate nu îl știți după nume, dar sigur îl știți după chip, e deosebit de versatil și te duce foarte rapid de la “ia-mă în brațe” la “Scuipă-mă între ochi” și înapoi. În plus, filmul are câteva diamante metaforice de regie pe care o să le observați din primul episod. Dau un exemplu ușor de înțeles, Sienna Miller cade la un moment dat din cerul tribunalului. 

Eu și «Anatomy of a Scandal»

Ce am eu în comun cu filmul acesta? Mare parte din acțiune se petrece la Londra, unde și eu am locuit în perioada 2012-2013 când am și scris bestsellerul “Cimitirul”, roman pe care îl puteți comanda de nicăieri, întrucât nu se mai găsește pe piață. Ca un mic detaliu foarte important, coroborat cu destinul meu sau nu, cartierul în care am locuit la Londra se numește Flocii Ciobanului (engl. Shepherd’s Bush). 

„Reacher”, al doilea serial excepțional

Cel de-al doilea film pe care vreau să vi-l recomand este despre abuz, cu precădere cum sunt abuzați oamenii răi de cineva care vrea să facă dreptate. E vorba de “Reacher” și îl găsiți pe Amazon Prime. Și nu, Amazon Prime nu e o metaforă pentru Filelist, chiar ne-a dat cineva parola de la cont.

Personajul Jack Reacher a fost jucat și de Tom Cruise, dar serialul “Reacher” e mult peste filmele cu Tom care mi-au plăcut și alea, pentru că mie îmi plac toate filmele cu Tom Cruise, mai ales că fundul lui Tom Cruise a fost unul dintre primele funduri pe care le-am văzut la video, în filmul “Far and Away” în care el și cu Nicole Kidman umblă cu căruța prin SUA ca să găsească pământ. Și găsesc.

Serialul “Reacher” e un film de acțiune foarte pe gustul meu. Personajele principale sunt excepționale, adică jucate senzațional, complet diferite, dar toate cu un nivel de inteligență ridicat, astfel încât dialogurile să fie și profunde și amuzante. Mă rog, când zic profunde, bat mai mult spre profunzimea tip Tarantino, nu Kafka. Povestea e mișto și ea și te ține ca spectator, mai ales că filmul nu are deloc timpi morți. Efectiv mereu se întâmplă ceva. Inclusiv când personajul Reacher doar merge, pentru că merge într-un mare fel. Unul dintre cele mai mari atuuri ale filmul sunt scenele de bătaie, deosebit de inventive. Vă dau doar un spoiler: la un moment dat, Reacher, interpretat de Alan Ritchson, pe care eu de când l-am văzut în filmul asta îmi doresc să-mi fie și tată și soț, se spânzură de un răufăcător. Da, am scris corect, se spânzură DE el.

Cum de m-am regăsit și-n «Reacher»

Am văzut acest sezon de 8 episoade în 3 zile, pentru că vizionarea s-a făcut împreună cu un om responsabil care muncește. Ce am eu în comun cu “Reacher”? Vreo 30 de ani, până să o apuc pe Calea Domnului în vederea nejudecății, mi-am imaginat de multe ori cum aș face karate cu unii dintre oamenii cu care interacționam. Gen, scuză-mă că te-am călcat pe cap și ți-am împrăștiat creierii pe tastatură. But not anymore. Acum, când cineva mă scuipă cu vorba, îmi întorc privirea spre Pacea lăuntrică, iar ea, Pacea, uneori e acolo, alteori e probabil la toaletă.

Și-acum, nr. 3 pe lista de seriale excepționale: „The Wilds”

Și, uitați-vă dragii mei, columbele mele parfumate de iubire, anemonele mele înflorite în ciuda suprimării venite din partea sorții, steluțele mele moi ca voma de bebeluș, că ajunsărăm și la cea de-a treia recomandare, un film despre abuz. Mult abuz. Nici nu știu dacă a mai rămas și pentru alte filme. 

Serialul se numește “The Wilds” și îl găsiți tot pe Amazon Prime, că v-am zis că am primit parola și ne-am bucurat mult, mai ales că pe Netflix, nu știu cum dreacu’, filmele mișto apar tot timpul săptămâna viitoare. “The Wilds” e WOW. E povestea unor adolescente care pleacă într-o tabără de transformare și se prăbușesc cu avionul pe o insulă pustie. Și de aici Dumnezeu cu mila! Și Dumnezeu chiar a avut foarte multă “milă” pentru cei care au făcut filmul, pentru că inspirația a fost masivă.

Câteva fete joacă absolut admirabil, celelalte foarte. Leah, de exemplu, să moară crizantemele, rupe pe psihoză sau poate nu e psihoză. Crizele de nervi sunt multe și argumentate. Povestea te surprinde de multe ori. Peisaje splendide, muzica mișto, iar abuzul e peste tot și în toate formele, arătând că nimic nu e mai greu decât a ști să fii părinte și că asta ar trebui să învățăm cu toții, să fim părinți. 

Serialul are doar două sezoane. Nici măcar nu vreau să pomenesc pe unde ajunge povestea în sezonul al doilea, dar vă recomand serialul acesta din tot sufletul, e marea descoperire a acestei primăveri, care a fost destul de obositoare pentru mulți dintre noi, iar abuzul acesta cinematografic te ține în tensiune și te și relaxează în același timp.

The wild inside

Ce am eu în comun cu “The Wilds”? Filmul acesta nu e doar despre abuz, dar și despre puterea omului de a nu-și pierde bunătatea în fața abuzului. De a nu-și pierde speranța într-o lume în care abuzul are tot atâtea nuanțe câți oameni au fost, sunt și vor fi. Că toți abuzăm, dacă nu pe alții, măcar pe noi. Eu cred că vom depăși nivelul acesta, iar abuzul va deveni o amintire din care s-a învățat foarte mult sau tot. Că așa a zis și Buddha, că totul e suferință, dar dupe aceea e altceva, cam același lucru pe care l-a spus și Isus pe cruce. Atât. Vizionare plăcută, Doamne ferește și Doamne ajută! Addy.

Nota B365.ro: După vizionare plăcută, alte lecturi plăcute. Mai jos:

• Cel mai mare muzeu din București pe care nu îl vizitează aproape nimeni
• Am aflat secretul lui Putin stând la coadă la benzină
• Cel mai mare cântăreț din lume, mort în condiții suspecte