Trei referendumuri utile în București, după ce la Paris se iese la vot pentru abolirea trotinetelor electrice

Bună dimineața, dragi cititori și bine ați venit la rubrica noastră pe cât de însorită, pe atât de dramatică.

O nouă perspectivă

Este din ce în ce mai clar că suntem un popor blestemat, dovadă că la începutul acestei săptămâni o femeie care s-a aruncat pe geam în Italia a căzut peste o româncă. Cui i se putea întâmpla asta? Doar nouă, evident! Luni, o doamnă în vârstă de 82 de ani din Roma a încercat să se sinucidă și a căzut peste o conațională de-a noastră care se ducea spre muncă. Ambele au supraviețuit, însă sunt în stare gravă la spital. Sperăm să fie bine amandouă și, de asemenea, aceasta să fie o ocazie ca străinii să nu ne mai perceapă ca fiind doar ăia care le fură televizoarele din case ci și, iată, aceia care salvează vieți de italieni.

Pe când și în Micul Paris?

Noutăți și din Paris, unde se organizează un referendum controversat – locuitorii capitalei Franței sunt invitați să voteze dacă sunt de acord cu interzicerea trotinetelor electrice. Cei care doresc abolirea lor susțin că utilizatorii de trotinete electrice nu respectă regulile de circulație, sunt neglijenți cu utilizarea lor (le parchează aiurea, le aruncă în Sena, merg cu viteză pe unde e ilegal să circule etc.) Anne Hidalgo, primarul Parisului, a declarat că ea însăși înclină să voteze pro interdicție, dar va respecta dorința parizienilor.

După cum spuneam, din nou suntem blestemați. Observați? În vreme ce la alții se organizează referendumuri utile pentru calitatea vieții de zi cu zi a locuitorilor unui oraș, la noi singurele referendumuri memorabile au fost ăla când a trebuit să ne dăm cu părerea cine cu cine are voie să facă sex (‘referendumul pentru familie’) – pentru că trebuie să fim cu toții implicați în viața personală și sexuală a celorlalți români, plus ălalalt din 2012 când ne-au întrebat dacă vrem să îl demitem pe Traian Băsescu, în care sunt aproape convinsă că jumătate dintre votanți habar nu aveau cu ce se ocupă acesta, dar îi enerva cum îi stătea părul de obicei și că șuvița lui ne făcea de rușine la întâlniri internaționale.

Nu înțeleg de ce nu se organizează și la noi referendumuri mai distractive și – din nou – de ce nu sunt consultată de administrație în acest sens. Dacă aș fi primarul Bucureștiului, aș organiza următoarele dezbateri:

1. Sunteți de acord ca bucureștenii care nu strâng după câinii lor să fie frecați în păr cu mizeria lăsată în urmă și apoi trimiși la ei acasă unde nu au apă caldă? DA/DA

2. Sunteți de acord ca bucureștenii care parchează pe trotuare și nu mai lasă loc pietonilor să treacă să fie pocniți în cap cu cărucioarele tuturor mamelor care a trebuit să iasă pe carosabil cu bebelușii ca să îi ocolească? DA/NU

3. Sunteți de acord cu introducerea permisului de bormașină? (Explicație: magazinele de scule să dea fiecărui om care vrea să cumpere o bormașină un test psihologuc în care să verifice dacă acesta este un cocalar sinistru care o va folosi sâmbăta la 8 dimineața) DA/NU

Iar acestea sunt doar câteva exemple.

Blestemul lecturii

Trecem mai departe la un subiect ce nu reprezintă o noutate, dar care ne-a fost adus aminte de un material din Libertatea cu titlul ‘De ce am ajuns în coada clasamentului UE la cărți citite.’, în care două edituri, un organizator de carte și un antropolog încearcă să găsească explicații.  Clasamentele Eurostat publicate în 2018 arătau că doar puțin peste 6% dintre români citesc cărți și că suntem printre ultimele țări din UE la acest capitol.

Evident că fiind un popor blestemat, de aia să citim, așa că pentru a ieși din acest necaz propun următoarele variante:

1. toți bucureștenii care nu se apucă dintr-o dată de citit, ca să mai urcăm în clasamente, să fie bătuți de profa de română din liceu cu cartea prințului Harry (varianta cartonată, dacă există)

2. Mai plauzibil, să înțelegem (și să ne resemnăm cu toții) că cititul nu este ceva care te pocnește brusc într-o dimineață la 30 de ani dacă tu nu ai citit toată viața. Cititul (de fiction) este ceva care se întamplă de mic și face parte din personalitatea ta (sau nu) în funcție de cum ai crescut și dacă în copilărie în jurul tău ai văzut existența acestei activități care se numește CITIT. Preferabil acasă, dar eventual și în altă parte. Să încerci să convingi adulți care nu au citit beletristică de la Cireșarii încoace să se apuce de ficțiune este ca și cum aș încerca eu să o conving pe bunica de 87 de ani să mâncăm sushi împreună. Pentru ea, sushi nu există și nu se gândește la el.

Cum nu există trotinetele electrice pentru mine și nu mă gândesc la ele, mai puțin atunci când îmi sar în trombă din boscheți în fața mașinii.

Nota B365.ro: În schimb, există (din fericire) cele de mai jos:

• Ce am învățat din cartea Prințului Harry, pe care nu am citit-o
• 5 lucruri simple (sau nu) care ar face Bucureștiul un oraș mai bun în 2023
• 5 chestii pe care le putem face când așteptăm să vină apa caldă și căldura în apartamentele noastre din București și să se rezolve criza economică