Traseu de starlet: de ce a ajuns vedetă ”perversul de pe Târgu Ocna”?

de:
27 oct. 2010
18 Afișari
Traseu de starlet: de ce a ajuns vedetă ”perversul de pe Târgu Ocna”?

”M-au apostat cu o bâtă”, ”mi-a dat de m-a julit”, ”suntem golani sau nu mai suntem?” şi ”perversa ca pe Târgu Ocna” sunt doar câteva dintre expresiile pe care Sorin Țiganu”””” le-a exportat din străzile încărcate cu scandaluri ale cartierului Rahova în folclorul urban autohton. În timp discursul său ar fi stârnit în viaţa reală mai degrabă rânjete crispate de frică, odată transpus în mediul virtual, sub forma unui filmuleţ postat pe YouTube, a căpătat un farmec aparte şi le-a adus zâmbete pe feţe celor peste milion de români care l-au urmărit.

Ei şi-au pasat între ei filmuleţul până ce l-au transformat într-unul dintre cele mai de succes virale autohtone, iar protagonistul Sorin Țiganu”””” a fost înghiţit imediat de malaxorul emisiunilor de divertisment create pe calapod otevist şi transformat, peste noapte, în celebritate. Până şi Mihai Bendeac, căruia Sorin îi adresase în prealabil o provocare la duel în ”caterincă”, l-a imitat într-un scheci la ”Mondenii”, ceea ce arată că faima ”perversului” este pe deplin cristalizată.

Pentru a vedea de unde vine simpatia românilor pentru un individ pe care , în viaţa de zi cu zi, l-ar evita temători şi chiar l-ar desconsidera, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Anda Păcurar, care atrage atenţia că reacţiile provocate de filmuleţele de tipul ”Perversei ca pe Târgu Ocna” sunt similare cu cele provocate de bancurile cu Bulă de dinainte de ””””89.

”E vorba de lucruri care sunt interzise de principiile morale (înainte de ””””89 erau şi interdicţiile politice) şi pe care oamenii ştiu că nu le vor face niciodată, însă despre care le place să audă. E ca atunci când un copil se împrieteneşte cu bătăuşul şcolii sau admiră doar personajele negative din desene ori poveşti. E cumva ca o fantezie ce hrăneşte nevoia de exprimare a revoltei ce am fost crescuţi să o ţinem ascunsă. Sunt moduri de refulare”, spune Anda Păcurar, adăugând că umorul facil şi deocheat e savurat atât de cei cu un scăzut de educaţie, cât şi de cei educaţi. Primii deoarece se gândesc că pot face şi ei ce fac protagoniştii şi astfel le sporeşte respectul de sine, iar cei din urmă deoarece se relaxează, se detensionează, ”îşi spală creierul”.

Analistul media Iulian Comănescu subliniază la rândul său că dispreţul şi amuzamentul merg adesea mână-n mână. ”Dacă televiziunea e o afacere de mase, nu prea pretenţioasă, de ce ar fi YouTube ceva pentru intelectuali?”, subliniază Comănescu. ”Cu cât un canal de difuzare are un target mai larg, cu atât dezideratele estetice şi sensurile inteligente sunt mai puţine şi mai rare. Filmul de YouTube, ca formă estetică, de-abia e la început. Dacă ne gândim cum arătau lung-metrajele la patru ani de la apariţia cinematografiei, ne dăm seama că nu poate fi decât aşa, deşi producţia de web preia o parte din mijloacele de expresie ale celei offline,la fel cum pelicula a preluat din teatru şi televiziunea, din peliculă”, evidenţiază analistul media.

În ceea ce priveşte motivele pentru care Sorin Țiganu”””” s-a dat în stambă când s-a văzut faţă în faţă cu o cameră de filmat, ele sunt legate de goana după celebritate, spune Anda Păcurar. ”Cei care sunt protagoniştii acestor filme sunt acei care îşi doresc secundele sau minutele de faimă. Știu că viaţa profesională n-o să-i aducă niciodata în faţa camerelor de luat vederi şi atunci încearcă alte moduri de a ieşi din normalitate, banalul vieţii. Ca tipologie pot fi asemănători cu tipul mezinului care este foarte ambiţios, are umor şi e creativ. Iar de regulă îşi foloseşte creativitatea pentru a ieşi din diferite situaţii, pentru a câştiga uşor bani sau faimă”, schiţează psihoterapeutul motivaţiile din spatele ”caterincii” lui Sorin Țiganu””””.

Cookies