Tragedie din onoare. Monumentala casă neoromânească din inima Bucureștiului, locul unde Gen.Vasile Zottu, Șef de Stat Major, și-a pus capăt zilelor. Foto credit: Andrei Neagu, "București Neoromânesc".
La data de 12 noiembrie 1916, cu două zile înainte de ziua sa de naștere, Generalul Vasile (Basil) Zottu își lua viața în frumoasa sa reședință din strada C.A. Rosetti 7, din motive neelucidate vreodată.
În urma sa, Generalul Vasile Zottu, Șef de Stat Major al Armatei Române, nu lăsa un bilet de adio, nicio explicație pentru reacția sa tragică la înfrângerile pe care le înregistra Armata în plin Război Mondial. În loc să demisioneze, generalul Zottu, grav bolnav și marginalizat în Marele Cartier General al armatei, a ales să moară.
Casa eroului Vasile Zottu a supraviețuit peste timp, a trecut peste ocupații, războaie și cutremure și reprezintă o valoroasă lucrare de arhitectură neoromânească antebelică, cu influențe orientale.
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.Interior Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
Casă neoromânească înfrumusețată cu simboluri militare, ilustrând statutul proprietarului. Nenorocirea generalului Zottu a fost urmată de ocuparea Bucureștiului
Gestul extrem al generalului Vasile Zottu venea după ce, în primele zile din septembrie 1916, armata română fusese învinsă de trupele germane și bulgare la Turtucaia, o înfrângere zdrobitoare, “cea mai rușinoasă din istoria armatei române”, potrivit istoricilor.
Din cei 39.000 de soldați români de la sud de Dunăre, 7000 au fost uciși sau răniți grav și 25.000 au fost luați prizonieri. România pierdea atunci Dobrogea și, la o lună după sinuciderea generalului Zottu, pe 6 decembrie 1916, trupele germane și bulgare ocupă Bucureștiul.
Generalul Vasile Zottu, Ilustrațiunea Română, apud Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
Istoricul Radu R. Rosetti scrie că generalul Vasile Zottu era “un om de bine, cu simțământul onoarei foarte dezvoltat, cum a dovedit și prin sinuciderea sa după dezastrul de la Turtucaia”
Totuși, de ce s-a sinucis Generalul Zottu (14 noiembrie 1853-12 noiembrie 1916) ? În epocă s-a vorbit și despre faptul că numele său s-ar fi aflat pe Lista lui Gunther, document în care s-au regăsit peste 200 de nume ale unor “germanofili”, reprezentanți ai mediului politic, administrativ public și ziariști ai Regatului României.
Faptul că generalul Vasile Zottu ar fi fost spion german nu a fost dovedit niciodată de istorici și de cercetători, umbra aceasta trebuie înlăturată
Alfred Gunther, ofițer german de informații, avea acoperirea de director general al Societății Petrolifere “Steaua Română” până la intrarea României în Primul Război Mondial. Afacerea Gunther a proiectat asupra germanofililor din jurul lui Alexandru Marghiloman o imagine de trădători și a compromis o bună parte din presa română.
Nu se știe ce a determinat acest act de sinucidere a generalului Zottu: depresia cauzată de starea gravă a sănătății, remușcările privind dezastrul militar care se profila după trecerea Dunării de către trupele lui Mackensen sau, se pare, posibilitatea de a fi demascat ca spion al Puterilor Centrale, potrivit amnr.defence.ro, “Șefii Marelui Stat Major”, Enciclopedie, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, 2014.
Generalul de divizie Vasile (Basil) Zottu a contribuit la construirea ansamblului de forturi din jurul Capitalei, “Cetatea Bucureștilor”
În timpul RăzboIului de Independență (1877-1878), generalul Vasile Zottu a executat lucrări genistice atât la trecerea armatei române peste Dunăre, la Corabia, cât și în timpul asediului de la Plevna. Importanța acordată în epocă ansamblului de forturi din jurul Capitalei (“Cetatea Bucureștilor”) i-a prilejuit participarea la realizarea acestui proiect (în perioada aprilie 1884-august 1885), la comanda unei companii din Regimentul 1 Geniu.
Experiența acumulată pe teren l-a recomandat pe generalul Zottu pentru a prelua Catedra de Geniu din cadrul Școlii de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, unde a activat între 5 august 1884 și 5 februarie 1886. (Sursa: amnr.defence.ro, “Șefii Marelui Stat Major”, Enciclopedie, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, 2014).
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Andrei Neagu, „București Neoromânesc”, editura Vremea, 2025.Monumentul funerar al Generalului Vasile Zottu din cimitirul Bellu. Foto credit: Asociația Istoria Artei.
Generalul Vasile Zottu a fost la comanda construirii Palatului Cercului Militar Național
La 1 aprilie 1911, generalului Vasile Zottu i s-a încredințat conducerea Marelui Stat Major. Din această postură, a susținut demararea construirii Palatului Cercului Militar Național, clădire monumentală situată pe Calea Victoriei, pe locul fostei Mănăstiri Sărindar. Demarată în anul 1911, lucrarea a fost finalizată “la roșu și cu acoperișul pus” în 1914, fiind inaugurată oficial în aprilie 1916, în prezența membrilor guvernului.
În numărul din 20 aprilie 1916, în Gazeta Ilustrată se consemna:
Cercul Militar din București este cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, știința și simțul estetic al marilor noștri arhitecți au înzestrat România.
La 18 noiembrie 1911, generalul Zottu a preluat comanda “Cetății București” iar la 1 aprilie 1914 a revenit la conducerea Marelui Stat Major având vârsta de 61 de ani, fiind cel mai bătrân Șef al Marelui Stat Major de până atunci. După declararea neutralității României, la 3 august 1914, prezența sa în fruntea Marelui Stat Major s-a dovedit mai mult protocolară, sarcinile sale fiind transferate deliberat generalului Dumitru Iliescu, subșef al M.S.M, considerat “omul de casă” al lui Ionel Brătianu.
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Andrei Neagu, „București Neoromânesc”, editura Vremea, 2025.nterior Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
La mobilizarea din 14/27 august 1916, generalul Zottu, deși grav bolnav, a fost numit șef al Statului Major al Marelui Cartier General, dar atribuțiile sale au fost îndeplinite de gen. Dumitru Iliescu
I.G. Duca, un apropiat al lui Ionel Brătianu, vorbește în Memoriile sale despre înlăturarea gen. Vasile Zottu din fruntea armatei române.
În armată, mulți criticau compunerea Marelui Cartier General; ar fi vrut să vadă în capul lui pe altul decât pe generalul Dumitru Iliescu. Deși i se recunoșteau calitățile de inteligență și cultură, nu se bucura de autoritate morală, era consideră cam ușuratic și învinuit de a fi rău înconjurat. Situația lui era exclusiv atribuită lui Brătianu.
Pe de altă parte, se și făcuse o greșeală, încrediințându-i-se oficial conducerea Marelui Cartier General generalului Vasile Zottu, fost șef al Marelui Stat Major, un general bătrân și vădit nepotrivit pentru un loc de așa mare răspundere. Se știa, însă, că dânsul era de fapt înlăturat de la postul său, că nici nu mergea la Cartierul General, unde gen. Iliescu conducea totul. Aceste anormale combinații sporeau încă ostilitatea împotriva gen. Iliescu și, în ultima analiză, se răsfrângeau asupra lui Brătianu. (I. G. Duca, Memorii, Volumul III, “Războiul”, Partea I (1916-1917), Ed. Machiavelli, București, 1994).
În Salonul Fondatorilor Cercului Militar se află și bustul gen. Vasile Zottu, o lucrare a sculptorului Vasile Ionescu-Varo (1887-1966). Generalul Vasile Zottu se odihnește la cimitirul Bellu Ortodox, figura 92 bis, loc 1, într-un sarcofag cu efigia sa, conform Asociației Istoria Artei.
Casa Generalului Zottu, clădire cu valoare arhitecturală-memorială excepțională
Istoria casei Generalului Zottu a fost publicată de Asociația Istoria Artei, sub semnătura doamnei Oana Marinache, istoric de artă, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
Oana Marinache, istoric de artă: La intersecția străzii C.A. Rosetti no 7 cu str. N. Golescu se află una dintre cele mai valoroase clădiri bucureștene din perioada antebelică. Valoarea ei este excepțională atât prin poziție, cât și prin componentă arhitecturală și memorială.
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Andrei Neagu, „București Neoromânesc”, editura Vremea, 2025.
Oana Marinache, istoric de artă: Proprietatea se află pe fosta Uliță a Boteanului/Clemenței/Karl Lueger chiar vizazi de lăcașul de cult biserica Boteanu, reconstruit de Comisiunea Monumentelor Istorice în perioada 1908-1911.
În imediata apropiere se află o serie de monumente istorice sau clădiri cu valoarea istorică ridicată: Ateneul Român, Muzeul Theodor Aman, Hotel Lido, Palatul Cesianu, Casa Butculescu-Angelescu. Fiind situată pe colț, de la etajele clădirii Zottu se pot observa și imobilele moderniste de pe bulevardul Magheru.
nterior Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
Oana Marinache, istoric de artă: Istoria terenului coboară până la mijlocul secolului al XIX-lea, acesta fiind inițial în posesia contelui Scarlat Rosetti, înnobilat de Curtea Imperială Austriacă, călător care a ajuns până în Asia, mare proprietar de terenuri și donator al Ateneului Român, căruia îi lasă și o substanțială bibliotecă de 6000 de volume. După încetarea sa din viață, proprietatea a aparținut mai multor generații din familia Mitilineu, aici existând cel puțin o casă anterioară celei prezente astăzi.
Interior Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
În 1909, lângă Biserica Boteanu se ridică locuința impunătoare a generalului Vasile Zottu. Proiectul a fost semnat de arhitectul Ministerului de Război
Oana Marinache, istoric de artă: Generalul Vasile Zottu deținuse înainte fosta casă a dr. Patzelt din str. Pitar Moș 5, afectată deja de exproprieri în 1896 în vederea lărgirii străzii. În 1911, casa era deja proprietatea lui C. Mironescu, care o va vinde în 1936 Institutului Sf. Maria, pentru extinderea corpurilor Pensionatului de Fete.
Proiectul Reședinței Zottu este semnat de arhitectul Ministerului de Război, August Reisz, iar antreprenor a fost arhitectul Carol Ingor.
Puternic influențat de stilul neoromânesc oriental promovat de arh. Ion N. Socolescu la extinderea casei Butculescu-Angelescu din imediata apropiere, arh. Reisz apelează la bovindouri, cupole, arcuri în acoladă, funia triplă răsucită dar și la multe elemente vegetale și simboluri militare, pentru a ilustra bogăția și statutul profesional al proprietarului.
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Andrei Neagu, „București Neoromânesc”, editura Vremea, 2025.
Oana Marinache, istoric de artă: Este vorba de o interpretare a stilului neoromânesc, care prinsese avânt după Expoziția Generală Română din 1906 și care își găsește o formă originală în acest caz. Judecând după modul în care tratează bovindoul din dreapta, arhitectului Reisz nu i-a scăpat celebra gravura a lui Charles Doussault în care acesta imortaliza o stradă din Bucureștiul oriental.
Antreprenorul italian Josef Piantini va extinde casa principală în 1913, adăugându-i în partea dreaptă (str. N. Golescu) corpul garajului și locuința șoferului.
Clădirea a mai suferit intervenții și în 1923-1924, acestea fiind consemnate tot în zona corpurilor de pe str. N. Golescu no 1.
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Andrei Neagu, „București Neoromânesc”, editura Vremea, 2025.
În casa generalului Zottu a locuit temporar bunicul lui Neagu Djuvara. Văduva generalului Zottu era cumnata lui Trandafir Djuvara
Oana Marinache, istoric de artă: În toamna anului 1920 aici a locuit temporar, până și-a început misiunea diplomatică la Atena, omul politic liberal Trandafir Djuvara (1856-1935). Din amintirile nepotului său, Neagu Djuvara, reiese că a preferat să fie găzduit în casa cumnatei sale, văduva generalului Zottu, fiind sora celei de-a două sale soții. (Sursa: Trandafir G. Djuvara, “Misiunile mele diplomatice”, Ed. Institutul European, Iași, 2009, pg. 8).
Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Andrei Neagu, „București Neoromânesc”, editura Vremea, 2025.Interior Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
Oana Marinache, istoric de artă: Istoria acestei case s-ar fi putut încheia în 1939, când Ana Gen. Zottu comandă arhitectului Sady Herivan un imobil bloc de 7 etaje și mansardă, proiect rămas nerealizat în contextul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
În prezent, în Casa Generalului Zottu funcționează cabinetul de notar public al doamnei Gabriela Georgescu, căruia îi mulțumim pentru permisiunea de vizitare și fotografiere.
Interior Casa General Vasile Zottu. Foto credit: Asociația Istoria Artei, asociatiaistoriaartei.blogspot.com.
„Casa General Vasile Zottu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici: