Traficul rutier sinucigaș în București. TOP 5 trenduri rutiere

Traficul rutier sinucigaș în București. TOP 5 trenduri rutiere
Traficul rutier sinucigaș în București. TOP 5 trenduri rutiere

1. Nu avem răbdare

Cum ieșim în papuci și trening la mașină vrem imediat să ieșim din locul de parcare, de pe străzile laterale. Nu avem răbdare. Ieșim cu fundul, dăm la derută, dăm de trei ori până oprim circulația. Gata, mama lor de nefericiți, le-am tras-o! Deci, imediat să ies din parcare. Unde e graba, bă? Nu se știe. Dar trebuie să ies din parcare, mă sufoc. Eroare. Una e să nu ai răbdare cu bărbatul, cu copilul, cu bunica și alta e să dai dracului mersul de pe stradă.

2. Ne plimbăm prin viața rutieră pentru chestii inutile.

Absolut inutile. Chiar și mersul după șaormă la trei pași cu mașina e inutil. N-ai de ce să te plimbi aiurea pentru inutilități. N-ai de ce. Dar tu o faci fără să-ți dai seama, fără să clipești. Mă duc să-mi iau chiloți de la Mall. E oare acesta un scop? Nu cred. Sunt șaptezeci și nouă de mii de chiloți în dulap. Tu mai vrei trei. Stai bă acasă. Nu stau că am niște inutilități de făcut. Și traficul se umple de inși nervoși plecați după chiloți.

3. Acum normal faci serpentine!

Ăla merge prea încet, las că-l depășesc pe partea dreaptă, normal, îi iau fața ca apoi să mă grăbesc la STOP. Da, am depășit un bou, o să depășesc și alții, prin metoda serpentina. Îmi fac loc, oblig pe alții să mă ferească. Ce voluptate! Mamă, ce-mi merge, ce putere am pe mașina asta, ce inteligent sunt. E îngrozitor pentru un șofer să se trezescă cu unul în dreapta lui ca apoi să i se taie calea și să trebuiască să frâneze. Că ce? Că așa vrea unul. Cine e? Nu știu. Ce să faci? Încetinești. Te faci că n-ai văzut. Te umpli de spume, de fapt.

4. Claxonul este mama, tata, baza și miracolul existenței.

Dă-i bă claxon dă-l în paști pe măsa! Lovește-l cu claxonul. Ce-nseamnă claxon pentru tine? Păi, trebuie sancționat. Tot n-ai unde să te duci, tot n-ai răbdare, ai un scop: să tragi claxoane pe stradă. E un fel de a arăta că ai un scop. Nu e, bre, degeaba, te acoperi de scop. Să dai claxon. Să umpli poporul de zgomot. Să umpli poporul de urma trecerii tăi prin lume. Claxonul e pacoste! Ești nevrozat, dai nevroza mai departe. Năucești cu claxonul, nu transformi coada în accelerație.

5. Indescriptibilul

I-am pus turmei următoarele metehne: lipsă de răbdare, inutilitatea prezenței noastre prin trafic, făcutul de serpentine în aglomerație și claxonul. Nărav de aceeași putere, astru de primă mărime este șoferul însuși. Pacoste.

Școli diferite, șpăgi diferite, școli de șoferie care au fost și au trecut arată acum pacostea. Parcări aiurea, incapacități de a parca, pe dreapta, pe stânga, pe unde nu te aștepți. Unul pune mașina pe 2 locuri de parcare, altul o pune pleașcă în mijlocul străzii. Nicio regulă nu există. Străzile Bucureștiului găurite, mici, întortocheate se fac și neîncăpătoare. Cică nu-s parcări, n-or fi destule, dar dacă chiar cauți, găsești. Dar nu! Vrei să ai pacare la botul magazinului. Ți se pune unul în față și-ți lasă un bilet: Vin imediat! Sună! – unde-i regula asta în manualul șoferului? Nu-i. Dar te blochează unul și mort este. Ba-ți spune la telefon că vine în 2 ore, nu IMEDIAT!

Este popor în trafic. Este popor. Ferește-te! Că o pățești. Regulile nu-s scrise. Regulile te îngroapă.

Nota B365.ro: Despre București și poporul său, Eugen a mai scris aici: