Totul este vechi pe lume. Inclusiv în București, unde e frig în case, sunt șobolani pe străzi și traficul e tot nașpa
Vreau beculețele de Crăciun înapoi
Zicea Tudor Chirilă pe când eram noi mai tineri cum că "m-am săturat de patul meu de acasă" și nu mai știu cum continua. Ceea ce, declar cu mâna pe inimă, după un an și jumătate de pandemie, cam așa e. Pentru că nu știu alții cum sunt, vorba altcuiva (sunt pe citate azi), dar eu m-am plictisit.
M-am plictisit de stat acasă, m-am plictisit de ieșit din casă, m-am plictisit să nu mă văd cu prietenii, m-am plictisit să mă văd cu prietenii, am o lipsă semnificativă de motivație pentru orice.
Șansa mea, dacă pot să îi zic așa, e facultatea și că încă îmi place ce învăț. Dar, ca la începutul pandemiei când toată lumea participa la campionatul de banana bread și sport online, eu n-am chef și energie să fac nimic. Pe luni îmi propun ca în week-end să merg în 1000 de locuri și să fac 1000 de chestii, pe joi încerc să mă organizez, iar pe vineri arunc toate planurile la gunoi. Partea proastă e că nici n-am timp să fac chestii gen văzut seriale, iar partea și mai proastă e că nici măcar nu sunt seriale. Și nici filme.
Ce mă mai salvează e teatrul, v-am mai povestit despre ce am văzut, dar și aici e cam lipsă, am văzut cam tot ce voiam să văd, am și revăzut multe, multe se repetă ca și idee și punere în scenă, nu mai e nimic nou.
Am comandat toată mâncarea care era de comandat (cu rezultate concrete în kilograme în plus), nici nu mai știu ce aș mai vrea să mănânc. Anul trecut de Crăciun eram aproape hotărâtă să țin post pentru că efectiv eram sătulă.
Am jucat tot șeptică ce se putea juca, la fel și tot Activity ce se putea juca și tot Macao și tot Trombonul de pe planetă.
Am băut toată vișinata produsă tot de mine și toată zmeurata produsă de alții și tot ginul cu mentă din curte.
„În București, restaurantele mișto sunt tot mișto. Unele.”
Hainele din magazine sunt plictisitoare și oricum nu ai unde să le porți. Restaurantele mișto sunt unele tot mișto, dar le-am vizitat de multe ori, altele nu mai sunt mișto, altele au dispărut și oricum m-am îngrășat.
Pantofii nu îmi mai plac oricum, mi-e lene să studiez cremele noi și ce a mai apărut, farduri ar fi stupid să cumpăr, căci am farduri de ochi de ani de zile și nu se mai termină.
M-am apucat de crescut plante, asta e drăguț, dar nu atât de drăguț încât să mă țină motivată. Aș zugrăvi, dar mi-e lene, aș pleca în vacanțe, dar sunt încurcată cu școlile și cu procedurile de plecare care se schimbă de la o zi la alta. Și, practic, mi-e lene oricum și de asta, dar de asta cel mai puțin.
„Sunt și șobolani, dar asta am mai văzut și acum 30 de ani”
So, da, pare că mă plâng de nimic, dar în realitate nu e chiar așa. În oraș e tot nasol și aglomerat și sunt mai multe gropi decât de obicei și mi-ar plăcea să merg cu bicicleta mai mult, dar mi-e frică, pentru că e periculos să mergi cu bicicleta în București. Sunt și șobolani, oh, da, asta e o schimbare, dar și asta am mai văzut acum 30 de ani, când era plin orașul.
Nu e nici căldură pe alocuri, dar și asta s-a mai văzut pe vremea lui Ceaușescu, pe când ne înghesuiam toți într-o cameră cu 3 aeroterme, că nu erau gaze.
Parfumuri nu pot să îmi iau că încă n-am tot mirosul acasă, de la covid am rămas și cu ceva insomnii, deci nici măcar să dorm să aștept să treacă nu merge. Am uitat cum se dau pasențe, de jocuri pe calculator nu m-aș apuca, așa că asta e, o luăm de la capăt în fiecare zi și așteptăm să vină Crăciunul. Măcar s-au livrat cadourile!!
Nota B365.ro În schimb, pentru voi avem niște propuneri / soluții în caz că vă plictisiți. De la Maria vin toate:
Cele mai noi articole
