Toți știau. Despre toate. Inclusiv despre stația GPL de la Crevedia

Niciuna dintre tragediile petrecute în ultima vreme nu a fost o întâmplare. Nici azilele din Voluntari, nici accidentul din 2 Mai, nici moartea Alexandrei, nici exploziile de la Crevedia.

Numai în Bucureşti sunt zeci de staţii de alimentare cu GPL, printre blocuri, peste tot. Ceea ce poate nu ar fi o problemă, dacă am trăi într-o ţară în care regulile ar fi reguli şi ni le-am asuma cu toţii. Nu ştim deocamdată dacă a fost o ţigară cea care a declanşat prima explozie, dar să fim serioşi, e foarte probabil să fie aşa. Pentru că, nu e aşa, nouă nu ni se poate întâmpla, suntem mai presus de chestii din astea şi ştim noi mai bine ce să facem, doar am mai fumat de zeci de ori la benzinărie şi nu s-a  întâmplat nimic. 

Am mai băut toată viaţa un pahar de vin înainte să ne urcăm la volan şi nu s-a întâmplat nimic. 

Am mai pus de mii de ori bani în plic să îşi dăm să rezolvăm o problemă, un act, o adeverinţă, o intervenţie şi nu s-a întâmplat nimic. 

Am mai decontat diverse chestii pe firmă, chiar dacă ele nu erau de decontat. 

Am mai plătit la negru diverse servicii. Şi nu s-a întâmplat nimic.

Noi am făcut, ei s-au făcut că nu văd, n-au făcut nici ei nimic, au lăsat să se adune cisternele, nu au putut să facă nimic, nu au avut oameni, nu au oameni nici acum, au început anchete, toţi anchetează, verifică, vânează droguri, vânează benzinării, nimic diferit de isteria azilelor de bătrâni. 

Cu ce posibil rezultat? Păi va exploda, probabil, în altă parte. 

Toţi ştiu că sunt staţii GPL în Bucureşti. Toţi ştiu că sunt butelii instalate aiurea. Toţi ştiu că trăim printre cabluri atârnate prin tot oraşul, nu ştim care sunt periculoase sau nu. 

Toţi ştiu că Bucureştiul s-a umplut de oameni fără adăpost. Toţi ştiu că drogurile sunt din ce în ce mai accesibile. Toţi ştiu că notele de la şcoală sunt nerealiste şi scot pe bandă rulantă tineri care nu ştiu nimic despre viaţă când ies. 

Toţi ştiu când vin la guvernare că nu au nicio soluţie şi că nu vor face mare lucru. Toţi ştiu, prin cartiere, cine ce fură şi cât şi de la cine. Toţi ştiu. Toţi ştim. Tragedie după tragedie, eşec după eşec, domeniu după domeniu, mergem înainte în acest dezastru în care poate doar o schimbare de relief care să ne facă lac glaciar ne mai poate salva. 

Stăm şi discutăm de ce avem sau n-avem sute de paturi pentru marii arşi. Sigur, e bine să avem, dar dacă ne propunem să avem atât de multe paturi de tratat mari arşi înseamnă că acceptăm că tragedii cum e aceasta de la Crevedia, ca şi Colectiv, se pot întâmpla oricând. 

Am putea începe să facem proceduri pentru orice şi să le şi respectăm. Şi apoi să vedem dacă nu scade automat numărul victimelor. 

Am putea continua prin a face trotuare, ca să mai salvăm din posibilele victime ale şoferilor băuţi sau drogaţi. Apoi, să punem camere de supraveghere şi să trimitem tone de amenzi pentru cei care nu respectă regulile de circulaţie și poate se vor potoli.

Dar nu se va întâmpla asta. Noi plantăm stâlpişori galbenia, promitem răzbunare şi anchete, garantăm dreptate şi trecem mai departe, spre următoarea tragedie. Care poate fi orice. Poate încep să cadă blocuri. Poate nozocomialele nu mai pot fi ţinute în frâu. Poate orice. Scapă cine poate şi real nu sunt nici dramatică, nici panicată, nici negativistă. Doar că am aşteptat prea mult să se schimbe ceva, iar acum, azi, când a început vânătoarea GP- ului, ca şi cum doar asta e problema, deja mi-e absolut clar că atât s a putut. 

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

• Cum îți ferești copilul de droguri în București
• O posibilă explicație a invaziei de bețe galbene (zise și «stâlpișori») din centrul Bucureștiului
• Experiența mea cu azilele de bătrâni din București și de pe lângă