Pentru că e vară, mi-am permis să mă inspir pentru titlu din „hitul” anilor 2000 „AXXA – Marea te cheamă la ea”, la fel cum o face și Bastoni cu aromele Toscanei. Bastoni e numele celui mai nou loc cu panini italienești din București. S-a deschis vineri, 4 august, pe Calea Victoriei 114 (la nici 10 metri de Biserica Albă), deci chiar săptămâna trecută. Nici nu s-a uscat bine vopseaua pe pereți că m-am dus luni să mănânc. De ce? Pentru că Toscana, foame și lejeritatea zilei de luni, când nu e puhoi de lume așa cum se întâmplă în weekend. Când spui Toscana, spui chiaburie, spui pâine fără sare dospită cu maia (sau lievito madre, cum o alintă italienii), spui brânzeturi fine, cel mai bun ulei de măsline, cele mai gustoase brânzeturi, cel mai bun prosciuto, fie el cotto sau crudo, mortadella și mai spui și vinuri selecte. Din fericire, papilele mele sunt antrenate într-ale gusturilor italienești. Am peste 15 ani de când fac naveta Italia – România, din motive familiale, deci peste 15 ani de băgat sub nas pizza sub orice formă, gelato, panini și altele. Asta e crucea mea și o duc cu stoicism. De-a lungul timpului, am călcat și scris despre mai multe restaurante (mult spus) din București cu panini, cum ar fi cei de la Frescoloco sau Mano+Bocca din Floreasca. Dacă nu le-ai călcat încă pragul, îți recomand să o faci. Experiențele au fost minunate, iar Bastoni nu face rabat. Publicul Bastoni e un melanj de familiști, oameni simpli, buzate și băieți de bani gata, adică perfect pentru o sesiune de „people watching”.
La fel ca celelalte crâșme cu specific italian, Bastoni nu excelează la capitolul spațiu. E un loc micuț, select, frumos decorat cu 2-3 mese la interior, 4-5 la exterior, reușind să profite la maximum de puținul spațiu pe care îl ocupă. De tavan atârnă niște hălci de porc absolut spectaculoase, vitrina e plină de tot felul de cărnuri toscane și brânzeturi din Cizmă (din care mi-a atras atenția mozzarella afumată de la Principe, care e absolut bestială), rafturile sunt încărcate cu vinuri care mai de care, iar meniul e scris de mână, la propriu, de către artistul caligraf Carmen Nistor, profesor în cadrul Academiei de Caligrafie. Artizanal până la capăt, carevasăzică. Apreciez foarte mult asta. Înseamnă că proprietarul chiar dă 2 bani pe aspect, pe atmosferă. Nu-l cunosc, habar n-am cine e și nici nu mă interesează. Dar dacă tot suntem aici, aș puncta oleacă și aspectul logo-ului Bastoni, care pe mine nu mă încântă neapărat: îmi dă senzația de club de manele ieftin, nouăzecist, un logo care se vrea premium, dar aduce mai mult a trampstamp, o reprezentare nefericită a aparatului reproductiv feminin. Altfel, locul foarte mișto.
Am mâncat pentru tine la Bastoni
Patru ingrediente mari și late, fără complicații, așa cum ar trebui să fie un panino toscan. Singura alegere pe care o faci aici e referitor la tipul de pâine pe care o dorești: ai la dispoziție focaccia sau baghetă. Alege focaccia, mergi pe mâna mea. Odată aleasă, se trece la treabă. Se taie frumos prosciutto la subțirimea necesară, se adaugă mozzarella din belșug, roșii coapte, din alea cu gust și crema di tartufo în cantitatea optimă, astfel încât să nu acopere aromele celorlalte ingrediente. Focaccia, groasă cam de un deget de domnișoară neprihănită, se încălzește puțin la cuptor înainte și e o idee crocantă la exterior și semi-pufoasă la interior. Are un iz de ulei de măsline, miroase bine, iar la gust e aproape neutră. Dacă te gândești bine, adevărata pâine Toscană nu conține sare, tocmai pentru că nu ea e vedeta, ci celelalte ingrediente. La fel se întâmplă și în acest caz. Grăiește calitate, grăiește mozzarella și crema di tartufo. Luate ca un tot general, acest panini e o încarnare a bunului gust. Deosebit de delicios și aromat. Rar mi-a fost dat să gust dintr-un cotto mai delicat. Și înainte să strâmbi din nas la preț, află că, cel puțin în zona Amzei, cam tot ce înseamnă mâncare decentă „sare” de 40 de lei.
Aceeași rețetă a simplității bunului gust replicat de această dată într-un panini cu mortadella. Nu mă înțelege greșit, Tartufata a fost bestială, dar cremozitatea pe care o afișează stracciatella di bufala în combinație cu crema de fistic și savoarea mordtadellei este ceva de vis. Nu știu dacă ar avea același gust într-o baghetă, așa că, din nou, recomand varianta cu focaccia pentru o experiență cât mai plăcută. Nu vreau să mă hazardez, dar cred că e unul dintre cele mai fine senvișuri italienești mâncate până acum. Dacă aș îmbunătăți ceva aici, sigur ar fi focaccia, care a fost un pic cam coaptă pentru gustul meu. Ca să-ți dai seama cât de mare e Michelangelo, mi-am folosit mâna ca reper. Oi avea eu încheieturi de domnișoară, dar măcar am degete lungi, de pianist. Michelangelo, ești de vis! Și lung.
Vegetarienii au de acum o opțiune foarte bună de mâncare: Vegetariana, de la Bastoni. Practic, în loc de carne ai 3 hălci de vinete, groase de un deget, bine gătite, ușor condimentate în combinație cu aceeași stracciatella cremoasă, pesto și ruccola. Rezultatul e un senviș fără carne gustos, sățios, cu care m-am luptat din răsputeri să-l dovedesc. Nu-i mai trebuie nici sare, nici nimic. E bun așa cum e. Iar dacă ești fan vinete, cu atât mai mult, senvișul ăsta e pentru tine. Hai că am înghițit în sec și mi s-a făcut și poftă de Parmigiana di melanzane. În ritmul ăsta, n-am nici o șansă să mai slăbesc. Și ar mai fi un avantaj aici: costă doar 35 de lei. Spun doar 35 de lei, pentru că nivelul calității este aici (am dus mâna la frunte). Pun pariu că va mai crește în următoarea perioadă, de aceea zic să-l încerci acum, cât e la ofertă.
Total Bastoni: 125 lei.
O să mai mănânc pentru tine de la Bastoni: Da.
Îi prevăd un viitor strălucit, cărnos și bănos.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
Alte locuri pe unde-am mai mâncat pentru tine:
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
