M-am tot gândit. De fapt, treaba cu anexarea ar putea să fie o treabă bună, dacă nu ne-am bate pe ceea ce anexăm. Și dacă nu ne-am bate, eu am niște teritorii pe care doresc să le anexez ASAP.
Top of mind este Le Beurre Bodier. Care face nu doar cel mai cel unt din lume (și unt picant, și unt sărat, și unt cu diverse chestiuni, credeți-mă, e ceva cu adevărat minunat și dacă nu ești iubitor de unt. Adică a mâncat și fiica mea, care nu mănâncă principial unt), dar are și niște brânzeturi din acelea franțuzești the real ones, nu toate făcăturile care din păcate ne umplu viața. Și stomacul.
Apoi, aș anexa Farmacia Tei, doar partea de fără coadă, acolo unde sunt toate cosmeticele de pe planetă și uleiuri și batoane și cereale și sărățele (da, știu, e un fel de reclamă, dar nu cred că trăiesc ei din cauză că i-am menționat eu într-un articol) și chestii de păr și de protecție solară.
Pe urmă, aș anexa și alt magazin, Inside Home, cu toate chestiile pe care le are deja și pe care dorește să le aducă, pentru că în esență îmi trebuie toate, iar pe cele care nu îmi trebuie vi le fac cadou, e de-ajuns să vă exprimați dorințele. O să fac o listă, după anexare, cu ce e posibil să dau, nu vă așteptați să fie prea multe. Oricum, să nu uit, anexez cu casa în care se află cu tot.
Și acum, să trecem la teritorii. În primul rând, doresc să anexez un domeniu în Toscana.
Nu m-am decis încă pe care, mă gândeam inițial la Villa Sant Andrea, care e în Taormina, dar poate totuși nu chiar pe ea, am mai avut așa și ceva prin Cap Ferrat, dar mnu, vreau ceva mai average, nu neapărat pe lux. Să fie una și cu vie și cu view și cu piscină și cu soare și cu dealuri și veche, dar și modernizată, cu perdele și ferestre mari. Și da, știu că nu se poate, dar e anexarea mea, ce îmi pasă, iarna să fie iarnă cu zăpadă și frig, frig din acela bun de care nu mai există, care să te îndemne la citit și băut ceai și cacao cu lapte și la mâncat cozonac de Crăciun, căci zău dacă mie mi se pare că se potrivește cozonacul la 15 grade afară. Iar mie îmi plac mâncărurile de frig în general, nu doar cozonacul.
Aș mai anexa un apartament în Viena și unul apartament în Paris. Nu, nu aș anexa nimic în Londra, mi -am dat seama acum, cu ultima vizită, că eu de fapt nu aș vrea să locuiesc în Londra, oricât de mult îmi place orașul ăsta, dar e foarte obositor, iar eu mă îndrept cu pași repezi către sărbătorirea Zilei Internaționale a Vârstnicilor și nu mai pot cu tot haosul ăla permanent și aglomerație și oameni pe stradă non stop, la orice oră, de toate felurile, mărimile, culorile, tipurile. Și nu îmi place nici mâncarea foarte mult, chiar dacă găsești în Londra cam orice pentru oricine.
Paranteză: se poate observa cum orice subiect, chiar și anexarea, ajunge, în cazul meu, la mâncare. Uneori și la băutură, dar nu la fel de frecvent. Aș fi zis nu la fel de permanent, dar mă tem de vreun grammar nazi care o să spună că nu e corect, ceea ce știu, deci mai bine mă feresc. De conflicte, că m -am plictisit. Altă paranteză: vă dați seama că am ajuns să facem un conflict și din faptul că primim mesaje privind copii dispăruți, recunosc că m- a surprins, deși nu mă surprind multe pe lumea asta.
Oricum, ca să revin la Ziua Vârstnicilor, nu m-am hotărât încă unde îmi voi petrece bătrânețea, așa că e bine să fiți pregătiți și pentru alte anexări. Nimeni nu e în siguranță!
Nota B365.ro: O bătrânețe reușită ar fi pe Insula Vârstnicilor, cu Beurre Bordier, vin, gin, chestii de la Farmacia Tei și cu alte chestii de la Maria, cum ar fi: