Top 3 cele mai frumoase scări și străzi în pantă din București. De la treptele bisericii Sf. Ilie Gorgani la dispăruta “Scăricica” din cartierul Uranus

Scara monumentală din fața Cercului Militar, scările unde se oficia Boboteaza pe Cheiul Dâmboviței, scara cu frumoase trepte a fostului Teatru Național din str. Oteteleșanu, “Scăricica” din str. Izvor (dărâmată în anul 1984 de regimul comunist la ridicarea Casei Poporului), “scara morții” de la Institutul Medico-Legal “Mina Minovici”, “Scara Poeziei” de lângă Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică au fost sau sunt doar câteva din fermecătoarele trepte ale Bucureștiului de altădată.

Cele mai multe au dispărut pentru totdeauna iar altele sunt puțin cunoscute.

Scările monumentale de la Biserica Sf. Ilie Gorgani, trepte de lemn înlocuite cu marmură în vremea primarului Alexandru Donescu

În centrul Bucureștiului, lângă Podul Izvor, pe str. Silfidelor, se află o biserică albă, cu o poveste aparte, “Sf. Ilie Gorgani”. Lăcașul a fost zidit pe o movilă de pământ (“a gorganului sau a gorganilor”), probabil artificial creată, în vremea domnitorului Ioan Caragea (1812-1818), ajutat de paharnicii Manolache Hrisoscoleo și Ștefan Voinescu și de breasla negustorilor cojocari.

Biserica a fost descrisă de Alexandru Odobescu:

“În secolul trecut, pentru a ajunge la această biserică, credincioșii erau nevoiți să urce treptele înguste din scânduri, “așezate pe partea liberă a povârnișului”, sau se puteau folosi de ușile dosnice ale clădirilor înconjurătoare, care dădeau în curtea de la etaj ale acestei “minuni arhitectonice”. Temeliile bisericii se afundau pe vremuri în băerile unei movile, a unui antic gorgan, care, de altfel, a dat pe vremuri numele său împrejurimii. Se vede că străvechii locuitori ai mocirlelor Dâmboviței, care rătăceau acum câteva mii de ani prin stuful mlaștinilor Cișmigiului, și-au înălțat această metropolă pe locul numit mai târziu Mahalaua Gorganului”. (Sursa: “Orașul contemporan – Plimbare pe străzile în trepte ale Bucureștiului”, articol de Andreea Mâniceanu, muzeograf, Casa Filipescu-Cesianu- M.M.B).

Când Dâmbovița se revărsa, bucureștenii din mahalaua Gorganului se refugiau pe treptele înalte ale bisericii

Lelia Zamani în volumul “Bucureștii în sărbătoare”: Biserica Sfîntul Ilie Gorgani, închinată acestuia, era odinioară și un sprijin efectiv pentru locuitorii orașului. Fusese ridicată pe o movilă, un gorgan- de unde și numele ei-, iar în vremurile în care Dâmbovița își ieșea din matcă, locuitorii mahalalelor se adăposteau adesea în toiul nopții pe treptele bisericii aflate sub protecția Sfântului Ilie, cerându-i ajutor și îndurare.

Calea spre biserică este străjuită de trepte monumentale de marmură, ce urcă strada Silfidelor până la intrarea în lăcașul de cult. Scările au fost construite în perioada interbelică, cu sprijinul primarului Alexandru Donescu.

Scăricica din cartierul Uranus a fost dărâmată în anul 1984 ca să facă loc Casei Poporului

“Scăricica” se afla pe stradă Pelerinilor și făcea legătura între str. Puțul cu apă rece și Intrarea Maior Ene. Dintr-un articol al publicației Realitatea Ilustrată aflăm că “pe la începutul secolului XX, Scăricica era un fel de albie de pământ, prin care se scurgeau apele murdare. În primii ani ai secolului, trecătoarea a fost pavată, așezându-se niște trepte de-a curmezișul străzii, în toată lungimea ei. Mai târziu, scările au fost desființate și strada a fost nivelată, astfel ca să poată trece automobilele, s-au făcut trepte numai pe margini, la trotuare, și anume 110 trepte”. (Realitatea Ilustrată, 22 iunie 1934).

În zilele senine, de pe Scăricica se vedeau munții Bucegi

“Dacă te urcai pe Scăricica, ajungând în dosul cazărmilor din str. 13 Septembrie, îți apăreau, peste pomii și casele din coastă, nesfârșita, vesela grădină a mahalalelor bucureștene, iar pe vremea limpede, se vedea, în zare, silueta albastră a Carpaților, cu tăietură caracteristică Bucegilor.

Pe atunci, treceau puțini prin această străduță, șchiopătând pe treptele neegale și abrupte: erau oameni grăbiți, urcând gâfâind drumul, spre a-și scuti un lung ocol. Pe seară se vedeau olteni, bălăbănind coșurile goale, cântând vesel din frunză, mergând spre odăile lor din dealul Spirei. Treceau de asemeni soldați și ofițeri, iar la amiază și seară, lucrătorii de la arsenal”. (H. Stahl în 1910 citat de Andreea Mâniceanu, Casa Filipescu-Cesianu, MMB).

Doar Scara Fericirii, o altă Scăricică, mai există azi în Cotroceni

În Cotroceni, Scara Fericirii, ce unește străzile Dr. Grigore Romniceanu și Ion Athanasiu, a fost construită în anii ’20, la acea vreme fiind cunoscută bucureștenilor cu numele de Scăricica, alături de cea care făcea legătura străzii Puțul cu Apă Rece cu Intrarea Maior Ene. Are 85 de trepte largi de beton, pictate în culorile curcubeului, azi vopseaua fiind spălată de timp.

Vezi aici și toată istoria străzii Xenofon: Treptele rușinii, Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului a căzut din topul celor mai frumoase străzi