Top 3 cele mai frumoase clădiri cu ceas din București. Multe din orologiile care arătau ora exactă au stat

Mult timp ora exactă s-a dat de la București, din vechile clădiri cu orologii. Sunt ceasornice foarte vechi, multe, frumoase și diferite, trecătorul grăbit trebuie doar să ridice capul ca să le admire. Unele au fost înlocuite cu mecanisme moderne de măsurat trecerea timpului, alte orologii au stat și au rămas doar cu un rol decorativ. Și pentru ele, timpul a fugit fără să se mai întoarcă.

Biblioteca Centrală Universitară, Biserica Italiană, Biserica Luterană, Palatul Monopolurilor de Stat de pe Calea Victoriei, Clădirea Adriatica, Palatul de Justiție sau Liceul Gheorghe Lazăr sunt doar câteva din clădirile impozante din București care au un orologiu în vârful lor, complicat aparat dedicat măsurării timpului în limita unei zile.

Tempus fugit, minunatul ceas de la Biserica Italiană

Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, înghesuită între alte clădiri, se află Biserica Italiană. Edificiul a fost proiectat în stil vechi lombard de arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tirabosch, după modelul bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano. Arhitectura sa amintește de stilul bisericilor din Nordul Italiei dar are și elemente gotice și Art Deco.

Biserica Italiană, monument istoric cu fațadă din cărămidă roșie, vitralii, mozaicuri impresionante și turn cu trei clopote

Ideea construirii unei biserici pentru numeroșii italieni din București a apărut în anul 1913, iar lucrările au început cu puțin timp înaintea intrării României în Primul Război Mondial. Cutremurele din 1940, 1977 și 1986 au afectat biserica, construcția fiind consolidată ulterior.

În timpul regimului comunist, biserica a fost închisă, de la 8 martie 1951 și până în 1968, când a fost redeschisă în urma unor tratative între guvernul italian și cel comunist de la București. Regimul Nicolae Ceaușescu a permis unui preot italian să țină Sfintele Liturghii de 5 ori pe an pentru Corpul Diplomatic. (Sursa “Biserica Italiană “Preasfântul Mântuitor” din București”, autori Dănuț Doboș și Tereza Sinigalia, 2006, editura ARCB)

Biserica “Preasfântul Mântuitor” are ceas fără limbi, decorat cu simboluri astronomice, cifre romane și numere arabe

Biserica Italiană a fost ridicată cu sprijinul ambasadorului Regatului Italiei la București, baronul Carlo Fasciotti. Masa de altar a fost realizată dintr-un singur trunchi de lemn. Un element aparte este ceasul fără limbi, decorat cu elemente astronomice, care se află pe turnul clopotniței. Este singurul orologiu din București pe care sunt inscripționate cifrele romane iar orele după-amiezii sunt marcate cu numere arabe.

Gândită inițial ca un lăcaș destinat exclusiv comunității catolice italiene din București, arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi au adaptat sursele de inspirație italiane (bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construită în vechi stil lombard) pentru ca beneficiarii să regăsească aici atmosfera și spiritul unei biserici tradiționale din Italia (…).

În momentul ridicării ansamblului Bisericii Italiene, contextul urban era total diferit de cel de azi, neexistând niciuna din clădirile care îl înconjoară atât de strâns acum. Practic, cele 3 componente ale ansamblului, biserica, campanila și școala care servea și casei parohiale erau libere, strada Colței din față fiind mult mai îngustă. Ea și-a dobândit aspectul actual abia în anii ’30, când bulevardul s-a lărgit și a fost mărginit de clădiri înalte, bănci, locuințe. (Sursa “Biserica Italiană “Preasfântul Mântuitor” din București”, autori Dănuț Doboș și Tereza Sinigalia, 2006, editura ARCB).

Turnul cu orologiu de la Liceul Gheorghe Lazăr a fost instalat în anul 1889

Înființat în anul 1860 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, gimnaziul Gheorghe Lazăr a fost ridicat în colțul Cișmigiului și transformat în liceu printr-un decret dat de Regele Carol I. Actul de înființare a fost semnat la 20 mai 1890 și de Regina Elisabeta și Principele Ferdinand (“moștenitor presumtiv al Coroanei”), un exemplar fiind îngropat la temelia edificiului.

Liceul este opera arhitectului. F. C. Muntureanu și a fost desăvârșit în anul 1889. Pe colțul din dreapta al clădirii, arhitectul a schițat în detaliu ceasul.

O veche carte poștală înfațișează Liceul Gheorghe Lazăr și turnul cu ceas din colțul Cișmigiului și a fost expediată în ziua de 13 sept 1904 de V. Capitolin din București, arată ceasuri pentru românia.ro. Vederea era adresată lui Monsieur J. Vanherweck din Brazilia. Ștampilele poștale ne arată lungul drum pe care l-a făcut cartea poștală, a ajuns la 22 sept în New York, la 20 oct. în Rio de Janeiro, și la 25 octombrie la destinație, în Curitiba Panama, pe malul Atlanticului.

Orologiul din turnul Liceului Lazăr a fost realizat de un vestit ceasornicar din Germania. J. F Weulle era specializat în pendule pentru gări și ceasuri uriașe pentru catedrale

Comanda orologiului din turn trebuie să fi fost dată tot spre sfârșitul anului 1889. Furnizorul ales era un nume important pentru fabricarea unor astfel de ceasornice, compania germană J. F Weulle din Bockenem, înființată în 1836 de ceasornicarul Johann Friedrich Weulle. Ceasul a funcționat până în anul 1966. Cataloagele J. F Weulle, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, includ prezentări ale unor instituții de învățământ (din Germania, dar și din China) care au primit ceasurile producătorului. Portofoliul său includea de la pendule pentru gări, ceasuri stradale, clopote cu sisteme de acționare până la uriașe ceasornice pentru turnurile de catedrală.

Modelul ales pentru Liceul Lazăr făcea parte din categoria “micilor ceasornice de turn cu armare la 7 zile și bătaie la jumătate și la fix”. Livrarea mecanismului și a acesoriilor necesare (cadrane, indicatoare, clopote și axe de transmisie cadrane) s-a făcut la începutul anului 1890. Pentru achiziție, instalare și punere în funcțiune a fost desemnat un ceasornicar din București, Rudolf Biscaborn, ce își avea atelierul și prăvălia pe str. Smârdan 25. Tablourile breslei ceasornicarilor îl menționează pe domnul Rudolf Biscaborn, încă din anul 1885, și până în 1904. (vezi Anuarul Bucurescilor 1885-1906, editura Carol Goebl și Tabloul Corporației 1909/. (Sursa ceasuripentruromânia.ro.).

Zeci de ani ceasul a funcționat la locul său din podul turnului, cu greutățile atârnate pe înălțimea scării interioare a acestuia. Ceasul păstrează cadranele originare (cu micile ferestre pentru fixarea indicatoarelor) pe cele 3 fețe cu vizibilitate (spre Parcul Cișmigiu, spre Bulevardul Elisabeta și spre curtea interioară a liceului).

Vechiul orologiu a funcționat până în anii 2000 când a fost înlocuit cu un ceas electronic

Bătăile clopotelor ceasornicului deranjau locatarii din zonă și conducerea liceului a primit mai multe solicitări ca acesta să fie oprit. După 1990 se face prima intervenție majoră asupra mecanismului, adăugându-se două motoare și un modul electric pentru ridicarea greutăților. Cu această modernizare ceasul mai funcționează până în anii 2000 când defecțiunile tehnice nu mai pot fi remediate. Se ia decizia înlocuirii vechiului orologiu cu un ceas electronic, ocazie cu care sunt schimbate cadranele și sistemul de transmisie către ele. Vechiul mecanism este coborât din turn și depozitat pentru o viitoare expunere într-un muzeu al liceului. Proiectul se află în curs de derulare. (Sursa: ceasuri pentru românia.ro).

Biblioteca Centrală Universitară, țintă pentru tunuri în decembrie 1989, are un ceas elvețian nou

După refacerea Bibliotecii Centrale Universitare (Fundația Regală Carol I), vechiul ei ceas a fost înlocuit cu unul elvețian care nu arată însă ora exactă.

Vezi și : S-a tras cu tunul în Biblioteca Centrală Universitară