Până la Gaudeamus….
Acum 8 ani pe vremea aceasta căutam în disperare pe Facebook costum de sirenă de fată de 5 ani și perucă roșie. Cu alte ocazi, au fost costume de albinuță, spiriduș, ren, cine mai știe ce. E sezon iarăși acum, s-a deschis odată cu 1 decembrie, când au explodat postările cu „CAUT IE” pentru: băiat de 3 ani, fată de 2, gemeni de 6 și așa mai departe.
De obicei temele astea se află târziu, prea târziu, și intri într-o panică generală, nu cumva Angela a ta să meargă nepregătită la serbare, ce o să zică educatoarea, ce o să zică ceilalți părinți, dar cum se va simți Angela dacă va fi singura fără rochiță de brotăcel mov. Păi, în principiu, dacă Angela are 2 ani, nu îi va păsa deloc ce fel de costum are și cel mai probabil nici nu o să îi placă rochița de brotăcel mov, pentru că sunt excepții cei cărora chiar le plac costumele de brotăcel mov, iile de obicei sunt prea mari sau prea mici și le cad de pe umeri, ceea ce e deranjant și la 2 și la 4 și la 24 de ani și tot așa.
Deci, în principiu eu aș desființa complet aceste serbări și costumele aferente. Numai dacă adunăm câte coșmaruri au creat, câți părinți disperați alergând după cine știe ce costum, câți copii disperați că nu au vrut să le îmbrace, câte educatoare gândindu se „VAI DE CAPUL MEU, ANUL ĂSTA CE SĂ MAI INVENTEZ?!” pentru niște chestii care nu înseamnă de fapt nimic și pe urmă ni se înghesuie prin dulapuri și debarale și le mutăm dintr-o parte în alta ani de zile până decidem să le aruncăm.
Căci nu, un costum de sirenă nu ajunge să fie purtat de prea multe ori nici dacă îl dai din mână în mână. Sau, oricum, nu de suficiente ori încât să merite. Pentru că poate vrei să păstrezi costumul pentru sora mai mică, doar că e posibil ca sora cea mică să aibă rol de sirenă la 5 ani, nu la 3 ca sora mai mare și atunci, surpriză, costumul de sirenă e prea mic. You name it, posibilități există.
Ca să revenim la lucruri mai puțin serioase, căci eu chiar cred că problema costumelor de serbare e una serioasă, să nu uităm (nu e cacofonie serioasă cu să nu uităm, căci cacofoniile nu se fac în scris, doar în limbajul oral, asta așa, ca și completare) că săptămâna aceasta e Gaudeamus, târg de carte și că am promis că revin cu o listă.
Vestea cea mai importantă pentru mine este că o să fie ultimul volum al lui Backman, „Învingătorii”, care e continuarea de la „Scandalul” și „Noi Contra Voastră”. Iar pentru mine Backman rămâne descoperirea ultimului cincinal, să știți. Dacă nu ați citit, începeți acum, am citit păreri diverse, preferata mea rămâne „Un bărbat pe nume Ove”.
O să vă fac o listă pe edituri cu ce am eu de cumpărat și una cu ce mi a plăcut anul acesta. Le-am pus cu editură cu tot ca să vă fie mai ușor să le găsiți, mie personal îmi e mai simplu așa, mi se întâmplă des să uit de ce am venit și nici n-am suficient timp sau suficientă răbdare să iau târgul la pas
Cam astea ar fi la Gaudeamus. De fapt, sigur am uitat ceva și o să îmi amintesc după, dar atât s-a putut. Și nu uitați: „Jos costumul de brotăcel mov!”
Nota B365,ro: Nu uitați că Maria are mai multe liste excelente: