CONTRIBUTORS

 Toată educația e sexuală

Există un moment, o perioadă, în viața noastră, a tuturor când noi, oamenii, trăim pentru sex. Nu toți și nu tot timpul, evident. Dar majoritatea am trecut printr-o perioadă în care mintea ne stătea numai la sex. Această perioadă nu poate fi ocolită, pentru că face parte din noi. 

De asta și titlul, pentru că, la un moment dat, toată educația noastră este sexuală. Să zicem că, de exemplu, nu te-ai născut cu cel mai frumos trup sau chip. Știu o grămadă de oameni care, aflați în această ipostază, s-au apucat de învățat sau au învățat mult sau au muncit mai mult ca să facă mai mulți bani, să se îmbrace mai bine, să arate mai bine măcar îmbrăcați. De ce? Ca să fie mai atractivi și să facă sex. Știu oameni care merg de ani de zile la sală nu pentru că e sănătos, ci pentru că vor să arate bine dezbrăcați și să facă mai mult sex. Sunt oameni care mint ca să facă sex. Sunt oameni care se dau drept altcineva pe internet pentru a-și pune în practică o fantezie. Sunt oameni care se mint pe ei înșiși că nu vor, de fapt, să facă sex, pentru că nu se iubesc suficient pe ei înșiși ca să și ajungă să îl facă. Ne înfometăm ca să slăbim și să putem face sex. Vrem sex și ne place, la nivel de specie. Dar, uneori, ne e rușine cu treaba asta normală, mai ales în fața copiilor.

Educația sexuală. La început a fost Rușinea

Îmi aduc aminte și acum cu drag prima mea oră de educație sexuală. Era 1987, iar eu, ca Șoim al Patriei, pășeam timid pentru prima oară în spațiul în care aveam să îmi petrec primii patru ani de educație sexuală. Am uitat să vă spun că am urmat cursurile Școlii Generale “Nicolae Bălcescu” din Drăgășani. 

Era o dimineață de septembrie deloc prietenoasă. Vântul flegma cu scârbă peste crengile copacilor submisivi din jurul școlii și, în timp ce eram cu toții în careul festiv de deschidere a anului școlar, printre șuierăturile porcoase ale vântului se auzeau gemete mici scoase de frunzele care se desprindeau de pe ramuri cu unicul scop de a fi călcate în picioare și umilite de toată lumea.

Am intrat în clasă și ne-am așezat fiecare copil în banca lui. Educația a început, neobservată, să intre în fiecare dintre noi. Pe ici, pe colo vedeai câte o lacrimă curgând, câte o pleopă strânsâ, câte un suspin care evada pe la colțul gurii și aluneca descurajat până pe parchet, iar liniștea era tulburată doar de sunetul inocențelor pierdute pe rând, fără eschive. Scâncetul le era permis doar celor cu părinții în poziții importante în partid. Noi, ceilalți copii, copiii de rând nu aveam voie să scoatem sunete.

– Dar și frunzele gem, doamna învățătoare!, a spus Mirabela Scoroabă.

A fost trimisă cu 10 negri la baie de doamna învățătoare Smergovia Meringineanu. Mihaela era foarte mică pe vremea aia, avea picioarele subțiri ca niște fuse și paranteze cum doar la fotbaliști am văzut. (Doamne ajută!) Pe cap avea o fundă albă imensă care părea că, în urmă cu zece spălări, fusese pătată cu sânge și avea un muc din ăla care se umfla și apoi era tras înapoi în nas… A revenit după vreo două ore, părea destul de absentă. A intrat în clasă clătinându-se pe loc. Părea cumva udă pe cap, parcă de la transpirație, iar părul îi stătea lipit de față. A căscat, s-a dus înspre învățătoare, a pus cartea “10 negri mititei” de Agatha Christie pe catedră și a zis:

– Coaie, e prima zi de școală. Eu nu știu să citesc. 

A fost dată afară din clasă și nu a mai fost văzută niciodată.

– Doamna învățătoare, ce înseamnă coaie?, a întrebat Geanina Olaru.

Învățătoarea s-a uitat făstâcită pe geam și, după câteva secunde, chipul i s-a luminat.

– Foaie, Geanino. Foaie. Scoateți o foaie de hârtie. 

Așa a apărut această expresie: Scoateți o foaie de hârtie. Din rușine.

– Noi nu avem foaie, avem caiete., a zis Daniel Spălatu.

– Rupe o foaie din el și ai!, a zis învățătoarea. 

Vă dați seama că, în realitate, nu a fost așa. Mi-a rămas o treabă în minte din prima zi de școală, o treabă care arată foarte clar de ce e nevoie de educație sexuală de la vârste fragede. Pentru că sistemul ne fute pe toți. De mici. Iar din sistemul respectiv nu face parte doar sistemul educațional, ci și cel familial. 

Mi-a rămas în minte grija foarte multor părinți ca odraslele lor să nu apuce în bancă cu copii de țigani. Atunci aveai voie să spui țigani. Cel mai rău lucru care se putea întâmpla ăsta era. Se fofila care cum putea, pentru că părinților le era rușine cu propria discriminare. Nu era unul care să spună: “Nu vreau să stai cu el în bancă, pentru că e țigan!”. Erau, în schimb, tot felul de scuze: “Ah, nu sta aici, la geam, că e curent…” sau “Vino să stai mai în față că nu vezi bine…”. “Ba văd bine…”. “Lasă că nu vezi…”. 

„Poate că educația sexuală ar trebui sî fie explicată înainte să fie aplicată”

Faptul că nu ne exprimăm rușinea nu înseamnă că rușinea nu există, iar nouă, oamenilor, ne e rușine cu lucruri care fac parte din viața noastră. Sexul e unul dintre ele. Familia ne învață de mici cu ce să ne fie rușine. Pe vremea comunismului, era chiar o practică să învățăm să ne fie rușine cu propria sărăcie, deși toți eram la fel de săraci. Înțeleg că se mai practică și în ziua de azi. 

În timp ce părinții se dădeau de ceasul morții să evite contactul prelungit cu rromii, pe copii îi interesa să stea în proximitatea celor pe care îi plăceau. Am observat asta nu doar în primii patru ani de școală. Am mai povestit treaba asta. Eu am aflat că sunt homosexual din Dallas. Până atunci nu aveam nici cea mai vagă idee ce sunt. Mi-ar fi plăcut să aflu mai repede, de oriunde, nu neapărat de la școală. Nu mai e cazul azi, pentru că există internet și informație, dar cu tot internetul și toată informația, nouă, românilor, tot ne e rușine cu faptul că facem sex.

Nu există concluzie în cazul educației sexuale. Unii oameni sunt mai pregătiți să accepte că sexul e normal, alții nu. Asta e firesc. Fiecare om are un background diferit. Vine dintr-o zonă diferită, geografică sau psihologică, vine dintr-un context diferit. Lucrurile astea nu se judecă, pentru că nu pot fi judecate. Cred, însă, că fiecărui om i se poate explica, pe limba lui, conceptul de consecințe.  Mulți oameni nu știu, poate, că educația sexuală are acest scop și își imaginează că, de fapt, copiii, adolescenții, tinerii, nu sunt învățați sau încurajați să facă sex la orele de educație sexuală, ci sunt învățați care pot fi consecințele unui act sexual și cum pot fi evitate acestea. Poate că educația sexuală are nevoie să fie explicată înainte de a fi aplicată.

Nota B365.ro: Nu există concluzie nici în cazul Teleșpan. E doar un neîntrerupt șir de surprize ba simpatice, ba încântătoare, după cum istoria noastră comună a dovedit:

! Acest articol este, pe alocuri, un pamflet


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button