Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1

15 aug. 2024
4737 afișări
Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de clădirea Primăriei S1 “de Verde”, cel mai frumos palat administrativ din București

Ce mi-e Piața Victoriei, ce mi-e Șoseaua Nicolae Titulescu. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Banu Manta.

Că de acolo, de pe vechea Cale Basarab (redenumită Bulevardul Titulescu încă din comunism), care pornește din Piața Victoriei, încep să se umfle prețurile apartamentelor din blocurile edificate în anii ’70-’80. Iar când trec de pasajul rutier Basarab încep să scadă, ca un făcut.

Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Bulevardul Titulescu, 1976. Foto credit: Bucureștiul Secret.
Bulevardul Titulescu, 1976. Foto credit: Bucureștiul Secret.

Surprinzător, cu toate că zona Titulescu-Banu Manta a fost transformată de proiectele de urbanism din perioada regimului comunist, unele străzi mai păstrează ceva din farmecul și inima vechiului București

Cartierul Titulescu face legătură cu două dintre cele mai importante artere ale Bucureștiului: Calea Victoriei și Bulevardul Banu Manta. Se află așezat lângă inima orașului și este înconjurat de Piața Victoriei și de cartierele 1 Mai și Gara de Nord. Șoseaua Titulescu traversează întreaga zonă și se intersectează cu pasajul rutier Basarab, care unește sectoarele 1 și 6, între Șoseaua Nicolae Titulescu și Șoseaua Grozăvești.

Imagine rară luată din turnul Primariei Sectorului IV de Verde, azi Primăria Sectorului 2. Foto credit: Alexandru Petrescu.
Imagine rară luată din turnul Primariei Sectorului IV de Verde, azi Primăria Sectorului 2. Foto credit: Alexandru Petrescu.
Șoseaua Titulescu, Biserica Sfânta Vineri Nouă, anul 1976. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
Șoseaua Titulescu, Biserica Sfânta Vineri Nouă, anul 1976. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.

Titulescu-Banu Manta, o bucată de oraș cu istorie, un cartier situat nu tocmai în centru, dar în centru

În spatele blocurilor comuniste, vei descoperi străzi liniștite, cu vile și case interbelice, cu bolți de viță de vie, care au scăpat de demolările anilor ’70- ’80. Un apartament de 4 camere pe Șoseaua Titulescu se vinde în prezent cu prețuri situate între 200.000- 300.000 de euro, iar o vilă sare de un milion de euro. Cu o poziționare excepțională, la un pas de Piața Victoriei, de faimoasa Cale a Victoriei, de Muzeul Antipa și Muzeul Național al Țăranului Român, Cartierul Titulescu-Banu Manta uimește și azi cu imaginea sa de vechi, nou și nepermis de nou.

Șoseaua Titulescu, 2024. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Șoseaua Titulescu, 2024. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Hanul Galben a fost demolat în anul 1985.
Hanul Galben a fost demolat în anul 1985.
Hanul Galben, ridicat la începutul secolului al XIX-lea, a rezistat până în anul 1985, când a fost demolat la ordinul lui Nicolae Ceaușescu

Când te uiți la fotografii vechi vezi că bulevardele Banu Manta și Nicolae Titulescu au cunoscut, cândva, o altfel de arhitectură și un alt fel de locuire urbană. Hanul Galben a fost construit la începutul secolului al XIX-lea, de clucerul Preda Săulescu, și a rezistat pînă în 1985, când Ceaușescu a dat ordin să fie demolat pentru a face loc unei parcări, (sursa Stelian Tănase). Hanul Galben se afla la intersecția Bulevardului Banu Manta cu str. Dr. Felix, pe un loc care făcea legătura cu Drumul Târgoviștei, iar lângă el a locuit pictorul Ștefan Luchian.

Mahalaua Filantropia, zisă “a Dracului”, se afla în apropierea cartierului Titulescu. Era unul dintre locurile rău famate din București

Din Monitorul Comunal al Primăriei București, anul 1890, aflăm că în zona Filantropia “pe trotuare se puteau întâlni femei desculțe, nepieptănate, îmbrăcate murdar, bărbați cu fețele negre, uscate, înăsprite de mizerie, tineri fără gulere și chiar fără cămăși, copii în zdrențe sau goi. Populația e alcătuită din hamali, căruțași, salahori, cerșetori, olteni-precupeți, spălătorese, vânzatoare de flori, lăptarese, vrăjitoare, chivuțe”.

Șoseaua Titulescu, anul 1976. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
Șoseaua Titulescu, anul 1976. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
S-au rezolvat problemele de dotare social-edilitare ale unui cartier central construit anarhic, neconfortabil, fără echipare edilitară și cu mari zone insalubre”

În anul 1979, Bulevardul Nicolae Titulescu a fost modernizat și lărgit. A fost restructurată întreagă echipare a termoficarii, alimentării cu apă, canalizării, telefoniei, rețelei de gaz și electrice. Arh. Micaela Slomnescu, șef-proiect Ansamblu și Proiect Blocuri Titulescu, explica lucrarea de mare amploare și avânt socialist în Revista Arhitectura din anul 1980, nr. 1-2.

A construi este o sărbătoare! Și este și o speranță a Capitalei, a cărei evoluție urcă vertiginos spre împlinirea unui oraș, care ne-ar plăcea să devină ‘surprinzător’ traversat de un metrou nou și confortabil.

Parte integrantă a reconstrucției orașului, ansamblul Bulevadului Nicolae Titulescu înglobează un teritoriu mai larg, cuprins între Calea Griviței, Bulevardul Banu Manta, Strada Dreapta, Strada Dr. Felix până în Piața Victoriei, determinând relațiile cu Gara de Nord, Calea Victoriei, Bulevardul 1 Mai și Șoseaua Ilie Pintilie. S-a intervenit decisiv în această zonă pentru crearea unui vast cartier de locuințe, care se încadrează organic în țesutul urban existent, pe care îl completează și îl dezvoltă. În același timp, s-au rezolvat problemele de dotare social-edilitare ale unui cartier central care era construit anarhic, neconfortabil, fără echipare edilitară și cu mari zone insalubre. (…) Personalitatea arhitecturală a arterei Titulescu este dată din tratarea alveolară a fronturilor cu construcții de 8 până la 11 niveluri”.

Revista Arhitectura din anul 1980, nr. 1-2, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Revista Arhitectura din anul 1980, nr. 1-2, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România. Foto: Antoaneta Dohotariu.
1976, Titulescu. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
1976, Titulescu. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
Prețuri de Piața Victoriei pe Șoseaua Titulescu: 300.000 de euro pentru un apartament cu 4 camere într-un bloc comunist

Ansamblul de locuințe “Bulevardul Nicolae Titulescu” totaliza un număr de 3778 apartamente, printre care predominau cele cu 3 și 4 camere, și “7200 mp spații rezervate comerțului alimentar, nealimentar și serviciilor”, sursa Revista Arhitectura 1980, nr. 1-2. În prezent, apartamentele în blocurile socialiste sunt căutate pentru siguranța lor structurală, în defavoarea celor din blocurile construite în ultimii ani. Vechiul, chiar dacă vine din comunism, bate noul.

Foto credit: Agerpres.
Foto credit: Agerpres.
De ce au botezat comuniștii Bulevardul Titulescu (azi Șoseaua Titulescu) cu numele unui reprezentant de marcă al vechii orânduiri și aristocrații diplomatice?

Nicolae Titulescu (1882, Craiova-1941, Cannes) a fost unul din cei mai străluciți diplomați ai României și ai Europei. Probabil că regimul comunist a botezat o arteră importantă a Capitalei cu numele său pentru că, în mai 1934, în urma înțelegerii între Nicolae Titulescu și Maxim Litviniov, ministru de externe al URSS, a fost recunoscută suveranitatea României de către URSS, urmată de semnarea, la 9 iunie 1934, a actului de reluare a relațiilor diplomatice întrerupte unilateral la 31 decembrie 1917. Diplomatului Nicolae Titulescu îi datorăm semnarea acestui tratat de prietenie și asistență mutuală cu URSS, act care se va dovedi inutil după ce bolșevicii ne iau Basarabia în anul 1940.

Revista Arhitectura din anul 1980, nr. 1-2, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Revista Arhitectura din anul 1980, nr. 1-2, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Titulescu-Banu Manta, cartier străjuit de cea mai elegant Palat administrativ din București. Edificiul a avut, de-a lungul timpului, aceeași funcțiune

Palatul Primăriei Sectorului IV “de Verde” (azi Primăria S1), faimos monument istoric al Bucureștiului, a fost proiectat de arh. Niculae (Nicu) Georgescu (1892-1987) și arh. George Cristinel (1891-1961) între anii 1928-1936. Frescele interioare au fost realizate în anii ’30 de artista Olga Greceanu (1890-1978), și au fost acoperite cu humă în anul 1948 pentru că una dintre ele îl înfățișa pe Regele Carol al II-lea. Prețioasele opere de artă au fost redescoperite după anul 2007, cu ocazia lucrărilor de restaurare ale Palatului Primăriei S1. După împărțirea administrativă a Bucureștiului interbelic, din anul 1926, Palatul administrativ a purtat titulatura “de Verde”.

Foto credit: Primăria S1.
Foto credit: Primăria S1.
Palatul Primăriei S1, cu al său impunător turn cu ceas, vegheat de statuia străjerului “Pandelică”, reper vizual al Bucureștiului

În anul 1926 este achiziționat de către Municipalitate terenul în suprafață de cca 20.000 mp, fosta proprietate Elefterescu, pe care urma, conform destinației și proiectului general de dezvoltare urbanistică a acelei vremi, să fie ridicat un nou centru administrativ cu mai multe clădiri publice: o școală (liceu), primăria de sector, un cămin și o ospătarie, un teatru comunal, o piață, etc. Din toate aceste edificii s-au realizat până în anul 1936 doar Liceul (fost “Voievodul Mihai” devenit “Regele Mihai” și actualmente “Ion Neculce”), inaugurat în anul 1928. Concursul organizat pentru primăria de sector a fost câștigat de arhitecții N. Georgescu și G. Cristinel, propunerea lor încadrându-se în cerințele datelor de temă, care specificau, între altele, necesitatea de a adopta un stil monumental și sobru și care, totodată, trebuia să prezinte un limbaj apropiat “mediului românesc”. (Sursa, Revista Arhitectura-1906, articol semnat de arh. Hanna Derer și Gabriel Cîrstea).

Din anul 1950 și până la sfârșitului anilor ’60, Palatul a fost sediul Sfatului Popular al Raionului Grivița Roșie. Construcția monumentală are un turn înalt, cu ceas, marcat ca dominantă, prin statuia unui cavaler cu scut și armură care, de-a lungul timpului a devenit un reper vizual al Bucureștiului. În cultura urbană, cavalerul a primit nickname-ul de “Pandelică”.

Foto credit: Marius Manea, pagina de facebook.
Foto credit: Marius Manea, pagina de facebook.

Un alt reper al cartierului Titulescu: Biserica Sfânta Vineri Nouă, opera arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet

Biserica Sfânta Vineri Nouă, opera arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet, se află situată pe Șoseaua Titulescu, lângă stația de metrou Basarab și a fost rezidită de trei ori de-a lungul timpului. Ultima dată, Capela bisericii a fost distrusă de bombardamentele din 1944, biserica de azi fiind refăcută după război. Proiectul bisericii Sfânta Vineri Nouă a fost inspirat din arhitectura Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol și a Mănăstirii Argeșului.

Șoseaua Titulescu, anul 1976. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
Șoseaua Titulescu, anul 1976. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.

Vezi și: 

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene

 

Cookies