Țineți minte campania la locale, când politicienii ne promiteau (iar) canalul București-Dunăre și port la Unirii, să luăm vaporașul până la Mamaia? Nu umflați colacul încă, se amână!

Canalul Dunăre-București este o poveste foarte, foarte veche (serios, e de pe vremea lui Cuza), e un proiect constant prin sertarele Guvernului și prin discursurile politicieni  și, când vine câte-o campanie electorală, e promisiunea că, gata, acum chiar se face, pentru București o să fie superb din punct de vedere economic și turistic.

Canalul București-Dunăre – de la planurile de pe masa lui Cuza la delirul lui Ceaușescu

Pe la 1864, la domnitorul la  Alexandru Ioan Cuza a ajuns propunerea unui grup de capitaliști francezi de a canaliza Dâmbovița “de la București și chiar mai sus ,spre Oltenița” și de a înființa o companie de navigație.

Timp mai târziu, în 1929, Parlamentul României adopta o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureștiul în port la Dunăre. S-au întâmplat lucruri potrivnice, n-a ieșit nici atunci.

Apoi, înainte de cel de-al doilea Război Mondial, a fost în proiect Canalul București-Oltenița. S-a amânat, pentru că au devenit prioritare altele, cum ar fi refacerea Căii Victoriei.

A venit și rândul lui Nicolae Ceaușescu, care s-a și apucat de șantier. A ales soluția cea mai costisitoare și cea mai dificilă din punct de vedere tehnic – varianta pe Argeș. În 1984, după inaugurarea Canalului Dunăre-Marea neagră, au început lucrările București-Dunăre. După 1989, proiectul a fost abandonat, iar în 1994, canalul a intrat oficial în conservare.

Proiectele SF pentru București

În zilele noastre, am avut anul trecut, până în toamnă, în dezbatere publică, Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru regiunea București-Ilfov, plin de proiecte fantastice și științifico-fantastice, care ar urma să transforme spectaculos orașul și zona metropolitană în următorii ani. În plan sunt trecute, pentru București, proiecte uriașe, cu port, gară de mare viteză, tren ușor pe calea ferată, centre intermodale pe Centura Capitalei.

Ar fi frumos! (Bine, frumos ar fi ca, momentan, să rezolvăm situații gen  „a căzut roata la tramvai„)

Recent, Canalul București-Dunăre a redevenit subiect de conversație

În anul electoral anterior, Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile a anunțat că dorește reluarea lucrărilor la amenajarea râurilor Argeș și Dâmbovița pentru a le face navigabile, iar Camera de Comerț și Industrie a României că susține proiectul. „Prin canalul Dunăre-București, putem lega Bucureștiul de celelalte capitale și orașe importante din Europa, putem avea acces direct la Portul Constanța, iar prin intermediul canalului Rhin-Main-Dunăre se asigură deschiderea totală la rețeaua europeană de căi navigabile”, ni spunea anul trecut. 

Domnul Burduja, candidat la Primăria Capitalei în 2024, zica chiar că „simte cum se mișcă lucrurile”

• Dl. Burduja ne promite port la București și canalul ăla până la Dunăre și mare. E superb, o să ne ducem la plajă la Mamaia cu vaporașu”; luat de la, să zicem, Unirii

Back to reality: Canalul București-Dunăre stă, bine mersi, în faza complicată de hârtii

Acest proiect major este încă în hățișul birocratic al avizelor obligatorii pentru obținerea acordului de mediu, fără de care nu se poate revizui studiul de fezabilitate.

Titulara de proiect este Compania Naționale Administrația Canalelor Navigabile, titularul de proiect,  iar Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMP)  analizează documentele pe care i le trimite CNACNm

Doar că, momentan, Agenția nu pare să aibă mare lucru de analizat.

Agenșia Națională de Mediu a comunicat, într-un răspuns pentru Gândul, că „până la această dată, nu au fost depuse de către titularul de proiect documentațiile necesare pentru continuarea procedurii de reglementare”.