„The Kids Are All Right” sau pe româneşte „Copiii sunt bine-mersi”

Totuşi, încă din primele minute de vizionare, familia neconvenţională americană prezentă în film îmi pare extrem de familiară şi chiar se regăseşte într-o anumită măsură în familia românească din ziua de azi în care rolurile tradiţionale nu mai funcţionează, dar părinţii încearcă să păstreze aparenţele că totul este all right, măcar de dragul celor care privesc din afară şi nu pot înţelege complexitatea de dinăuntru. Copiii nu mai au respectul de altădată pentru părinţii lor, vor să fie liberi şi să nu li se mai impună limite, iar părinţii consideră că trebuie să-şi protejeze copiii cât mai mult cu putinţă, impunându-le fel de fel de reguli pe cât de stupide pe atât de hilare. În fond, părinţii încearcă să creeze o familie perfectă, ca la carte, familia pe care şi-o doresc, iar copiii vor să rupă lanţurile care îi ţin legaţi şi tot acest echilibru subţire se va transforma inevitabil într-un final în haos.

Lisa Cholodenko, regizoarea filmului, ecranizează o poveste despre o familie de lesbiene cu doi copii concepuţi prin inseminare artificială. Copiii nu îl cunosc pe bărbatul care a donat sperma necesară conceperii lor şi acest fapt îi intrigă, mai ales pe Laser care o convinge pe sora lui mai mare, Joni, să sune la banca de spermă pentru a putea lua legătura cel care le este în fapt tată biologic. Paul va accepta să îşi divulge identitatea şi să se întâlnească cu Laser şi Joni. Din acest punct, armonia familiei perfecte începe să se zdruncine. Joni şi Laser îl îndrăgesc pe Paul care le permite mai multă libertate, una dintre mame începe chiar să îl îndrăgească într-o manieră aparte, iar autoritatea de cap de familie a celeilalte mame nu pare să mai funcţioneze. Nic simte că pe zi ce trece pierde teren şi intrusul donator de spermă îi ameninţă existenţa. Nici măcar filosofia lui Paul, burlac permanent preocupat de aventuri amoroase care îi par mult mai avantajoase decât relaţiile stabile de lungă durată, nu-şi mai găseşte utilitatea. Paul îşi va descoperi sentimentele de tată şi nevoia de a-şi forma o familie. Şi totul, familia neconvenţională este o familie ca oricare alta, cu suişuri şi coborâşuri care pun în pericol unitatea. Este o poveste în care oricine s-ar putea regăsi şi care culmină cu maturizarea lui Joni şi plecarea ei de acasă. Şi poate şi maturizarea spectatorilor care ar putea face parte din familii la fel de neobişnuite şi de rupte de ceea ce înseamnă tradiţional precum familia lui Nic şi a lui Jules,

„The Kids Are All Right” este un film pe care l-aş recomanda pentru umorul aparte şi pentru felul în care sunt construite personajele pe măsură ce acţiunea ia amploare. Paul, Joni, Nic şi Jules te surprind prin complexitatea lor, ceea ce dă filmului o notă de realism, iar acţiunii autenticitate. Familia „perfectă” are multiple probleme latente care ies la iveală odată cu apariţia lui Paul şi nimic nu mai pare să fie ca la început. Lisa Cholodenko are parte ea însăşi de o relaţia cu o femeie şi probabil că s-a regăsit în familia modernă din film. În încheiere, aş recomanda filmul tuturor celor care au prejudecăţi legate de lesbiene sau de homosexuali, oameni percepuţi ca diferiţi de restul, dar care sunt de fapt atât de similari.