Teribil blestem în stația STB Depoul Alexandria și, mai spre centru, doamna cu coc până la șofer, care călătorește spectaculos cu troleibuzul 69😍

Faceți-vă curaj și colindați Bucureștiul în autobuzele, troleibuzele și tramvaiele STB. Un bilet e 3 lei, iar paginile de literatură sau secvențele de film care vin la pachet cu o călătorie sunt porția de entertainment pentru care nu vă mai rămâne timp în restul zilei. N-ar fi păcat să v-o refuzați?

🚎 Patru bărbați stau în stația de la Depoul Alexandriei, vorbesc și râd împreună. Unul dintre ei abia își aprinde țigara, că imediat apare troleibuzul, iar ceilalți trei se reped să urce. Rămas stigher, „părăsitul” care nu i-a convins să-i mai țină de urât aruncă pe capul lor o nenorocire:
– Să dea Dumnezeu să întârziați toți 3 la muncă!
Cei trei „dezertori” râd sincron:
– Aoleu, da’ ce ne-ai mai blestemaaat!
Bărbatul își dă seama că n-a gândit bine chestiunea și se „repliază”:
– Să dea Dumnezeu să se strice troleu’ exact la jumatea dealului de la Academia Militară, unde nu-s nici magazine, nici veceuri, nici nimic!!!

🚌 Pe traseul STB 226, fata stă pe scaunul de la geam profund nedumerită și încearcă să lămurească situația la telefon:

Auzi, da’ profa de Bio are ceva cu mine? Cum de ce? Că m-a văzut că mă uitam pe foaia Adei și m-a luat tare: „Tu vrei să-ți dau 1 acum, să te scot din clasă și să te las pe toamnă?”. Păi ce importanță avea că m-am uitat pe foaia Adei, că oricum n-aveam aceleași subiecte, că ne dăduse pe numere! Ada avea 1 și eu aveam 2! Pe bune? N-avea niciun pic de dreptate! Da’ ce-i mai place ei să mă ia tare și să pună presiune pe mine…

Nu știu dacă s-au limpezit lucrurile, dar discuția virează rapid către alt subiect uman:

Degeaba zici tu așa și pe dincolo, că eu mă înțeleg excelent cu ea! Uneori mă înțeleg excelent cu ea! E foarte… motivațională! Simt că mereu îmi dă, așa… câte-un brânci!

🚎 În troleibuzul 69 urcă o femeie la 55+, de la care nu-mi pot lua ochii. Are părul negru tuci, proaspăt vopsit/călcat/apretat, aranjat într-o instalație sub formă de coc cu bucle răzlețe bonus. Toată construcția îi depășește creștetul cu vreo 30 de centimetri. De-a dreptul neverosimil, întregul ciuf e asigurat cu doar două agrafe tip „floricică aurie cu miez de perlă”. E imposibil de aproximat cu cât fixativ s-o fi hrănit entitatea care-i tronează necunoscute pe cap. Dar aerul ei de nănașă undercover e seducător.
O privesc fascinată. Și-n loc ca mintea mea să producă un scenariu pe măsura apariției, primul gând e la o știre de demult: „Ansamblul folcloric de la Mioveni s-a întors din turneul efectuat în China”.

Femeia voinică, energică și misterioasă formează un număr de telefon. Nu-și pierde vremea cu prea multe formule de salut și trece rapid la esențial: „Ți-am zis că m-am despărțit de ăla? Ei, îți zic acum. De ce? Era să zic eu de ce! Îți zic, da’ nu în momentu’ ăsta, că sunt în mașină. Cobor și te sun înapoi, să-ți zic. Nu te fierb, mă, da’ nu vreau să audă toată lumea asta ce și cum”.

Sursa imagine panoramică București: Dreamstime

Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Războiul-maraton al unui călător STB, care se declară capabil să recurgă la soluții extreme
• Lecția antirasism și amenințările prenupțiale care fac orice drum cu STB-ul să merite toți banii
• Cum a reușit un necunoscut dintr-o țară îndepărtată să devină omul-poveste dintr-un București cu trafic infernal