Pentru Smoke N’ Grill a trebuit să fac o excursie către a doua mea casă – Drumul Taberei, unde am locuit mai bine de doi ani, căci iubeam cu foc și patimă o fată. Și poate că n-aș fi ieșit niciodată din Drumul Taberei, dacă n-ar fi fost să se ducă totul pe apa Dâmboviței. Eu tălâmb. Mă rog, au rămas unii dintre cei mai frumoși doi ani petrecuți în București, cu nopți lungi prin parcul Moghioroș, pe la bucla de la Valea Ialomiței, cu mici bombă la terasele de cartier și beri reci băute pe bordură în serile toride de vară. Eram fericiți și știam. Acum, zona s-a schimbat radical, arată impecabil, și, din când în când, îi mai iau pulsu’ la nivel gastronomic. Așa că l-am abordat online pe Vlăduț, prietenul meu băștinaș, ca să mă pună la curent cu bodegile gustoase de prin cartierul minunat. Vlăduț arată ca ursul Baloo, e un tip corpolent, e mâncău ca mine, și n-a ezitat o clipă:
– Dragoșe, la Smoke N’ Grill, la Favorit. Mergi pe mâna mea! Au renovat. E bombă! îmi tastează Vlad, cocoțat fiind într-un cireș de la Berca, căci acolo își face veacu pe timp de vară.
Și am mers pe mâna lui până la Smoke N’ Grill, pe Strada Pravăț nr. 2. Se ajunge lejer cu autobuzul. E greu cu parcarea în zonă și, dacă tot bați drumul până la terasa asta, e păcat să nu razi și vreo 3-4 beri. Recomand, totuși, niște Autan. După ploile astea, te cam ciuruiesc țânțarii.
Mai mult o terasă generoasă decât un restaurant cu locuri de luat masa la interior. Înăuntru există doar o tejghea îngustă cu scaune la care poți lua masa. Pe terasă te poți lăfăi unde vrei tu, sunt suficiente locuri, mesele nu sunt îngrămădite, iar de la bar se aude doar muzica cuburilor de gheață. Restaurantul ăsta se bazează pe un smoker și câteva grătare profi strunite de niște bărboși belciugați foarte simpatici. Toaleta? Curată. Totul e curat. Place.



Meniul de la Smoke N’ Grill e Raiul carnivorilor, axat puternic pe preparate gătite lent la afumătoare (Smoker) și pe grătar clasic. Totuși ceva sclipește și pentru cei care nu bagă carne-n gură: o salată de vinete. Prețurile sunt în partea superioară a ceea ce numesc eu „prețuri medii”, variază de la 22 de lei la 195 de lei, coastele de porc la smoker costă 75 lei, iar vedeta meniului, pieptul de vită afumat (Brisket), e 97 lei.
Există și opțiuni premium de fripturi ce trec de 150 de lei, însă pentru o ieșire corectă de cartier, niște coaste, niște cârnăciori sau un burger cu cartofi și parmezan cred că-i suficient. Eu m-am aruncat la un brisket și, moartea mea, cârnații. Făcuți în casă! De bărboși!

Trei feluri și le-am aranjat conform preferințelor. Mai sunt multe de încercat din meniu, evident. Servirea este puțin cam lentă. Deși era seară și terasa liberă, am așteptat…20 de minute? Eh, oricum, nu pierdeam niciun tren.
Ingrediente: cârnați de porc, vită, sos cheddar, jalapeno murat, sos bbq, dulceață de ceapă, fulgi de ardei iute, cartofi prăjiți și castraveți murați.
Înapoi în copilărie. Cârnații ăștia sunt făcuți in-house, sunt puțin de tot afumați și au un balans absolut perfect de carne macră și grăsime. Sunt ca niște cârnați afumați la butoi, la fum cald. Îți vine să-i mănânci cu mâna și nu cred că e nimic greșit. Extrem de gustoși, iar prețul reflectă pe deplin realitatea din farfurie. Nu am regăsit sosul cheddar nicăieri. Dacă prin sosul cheddar se face referire la pătratele de cheddar topite de deasupra, atunci mai bine nu. Oameni buni, lăsați cârnații dezveliți, că n-au nevoie de nicio plapumă! E cald afară. Lăsați cârnații să respire. Ei sunt vedeta, nu cheddarul. Totuși, dacă estetic lasă puțin de dorit, din punct de vedere gastronomic sunt de top. Nota 9/10, cu felicitări!


Ingrediente: piept de vită, muștar, sare, piper, suc de mere, oțet din cidru de mere, sos barbeque, servit cu salată coleslaw și castraveți murați.
O porție decentă de brisket. Carnea este extrem de gustoasă, fragedă, de-am ales să o mănânc așa, goală, ca un sălbatic. Totuși, deși brisketul e bun, parca îi mai trebuie puțină aromă de afumat. Salata coleslaw e clasică, nimic deosebit.
Ce-aș schimba eu aici? Aș pune sosul ăla barbeque cu care vine deja glazurat separat, deoparte. Să rămână la latitudinea mea dacă vreau sau nu sos pe o carne atât de faină. Personal, nu sunt fanul acelui sos și asta e doar o recomandare prietenească pentru bucătărie. Sunt conștient că Drumul Taberei nu e vreun cartier de săraci, însă 97 de lei sună puțin piperat. Prețul, indiscutabil, este de centrul Capitalei. Orișicât, de la mine nota 8/10.


Ingrediente: vinete, pecorino romano, usturoi, pastă de susan, ulei de măsline, ardei capia, măsline, pâine prăjită.
Alături de salata de ardei copți, pentru mine, salata de vinete e Dumnezeu pe pământ. M-am gândit că, domnule, dacă vine o salată din aia de vinete coapte pe grătar, cu un pic de gust de fum, iar cu pecorino ăla de deasupra o să-mi dea lumea peste cap… ei bine, nu. De fapt, salata de vinete nu prea are gust de vinete, poate și pentru că nu sunt încă în plin sezon. Nu încerc să le găsesc scuze. În plus, brânza de deasupra nu pare să fie suficient de maturată, lăsând întreg ansamblul destul de plat pe felia de pâine prăjită. Slab. Nota 6/10.

Total: 183 lei
O să mai mănânc pentru tine aici? Posibil.
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.