Teoria conspirației: Noul logo al Poștei are un efect mistic asupra poporului român

Eu nu eram pregătit să câștige Mircea Cărtărescu Premiul Nobel pentru literatură. Sunt vai steaua mea din punct de vedere psihic în perioada asta, care durează de vreo 45 de ani, nu fac nimic care să mă împlinească și, deși lucrez cu mine să devin un om mai bun, recunosc că aș fi simțit un soi de invidie față de dumnealui, mai ales că am mai mare nevoie de milionul de dolari care vine la pachet cu premiul decât are domnul Cărtărescu. Acum pe bune…

Nu m-ar fi ținut mult invidia, că mă cunosc, dar nu mi-ar fi picat bine, mai ales că cel mai recent roman pe care l-am publicat nu merge nici pe departe la fel de bine precum mi-aș fi dorit din motive pe care doar Domnul le știe, dar le intuiesc și eu. Adică, mno, știu că e mai șmecherie să te iubești când nu-ți merge bine decât să te iubești când toate îți merg ca date cu vaselină.

M-am gândit, îți dai seama, de ce n-o merge și romanul ăsta la fel de bine cum a mers primul, iar răspunsul este simplu. Când am scris “Cimitirul”, primul meu roman, făceam artă din a judeca tot. “Auton0m1e PE”, al doilea roman, ăsta cel mai recent, are la bază ideea renunțării la judecată, concept fără de care omul n-ar mai avem cum să se simtă superior altor oameni și ce viață ar mai fi aia dacă nu ne-am înjura și nu ne-am mai considera unii pe alții demni de pedeapsă.

La judecată cu noul logo al Poștei Române

Prin urmare, în articolul de astăzi voi judeca la fel cum o făceam acum doisprezece ani, cu precizarea că nu pun prea mare preț pe propria judecată, ceea ce doresc și întregii omeniri.

Subiectul judecății îl constituie noul logo al Poștei Române care arată ca și cum l-ar fi desenat mamaia Cicica înaite să moară cu mâna care îi paralizase. Glumesc, nu-i paralizase nicio mână, a murit de cancer. Și la înmormântarea ei dacă aș fi făcut gluma asta, tot ar fi fost ceva mai îmbietor decât acest nou logo.

Bine, marele meu regret nu e că Poșta Româna va fi reprezentată prin acest logo magnific care se potrivește mult mai mult ideii de ambulanță decât ideii de corespondență, ci că nu am fost eu plătit să-l desenez, având în vedere că el a costat nici mai mult nici mai puțin de 47.570 de euro. Aș fi putut face foarte multe lucruri benefice mie cu acești bani, deși suma nu se compară cu milionul de euro de la Nobel. Ce pot spune aici e că Poșta i-a făcut poștă pe toți plătitorii de taxe, dar nu e prima dată când Statul Român reușește performanța aceasta.

Treaba aceasta cu alura de ambulanță are cumva logică, pentru că sunt convins că există foarte mulți pensionari pe care îi ia inima de fiecare dată când își aduc aminte cât de mică le este pensia livrată de poștă și poate nu ar fi o idee atât de rea ca un medic cardiolog sau unul specializat pe urgențe să însoțească poștașul atunci când înmânează pensiile. Mai schimbă și ei o vorbă, mai salvează o viață, d-astea…

Noul logo al Poștei Române arată foarte precar, dar are și darul de a produce un fel de nostalgie, pentru că pare făcut în prima variantă de photoshop apărută pe piață. Practic, la nivel estetic, mesajul poștei e: “Bine ați venit în 1990!”. Și e foarte posibil ca cei care au creat acest logo să-l fi dus să-l prezinte celor din conducerea acestei instituții salvat pe o dischetă.

În afară de nostalgia despre care vorbeam mai devreme, noul logo a atras după sine un miracol la care cel puțin eu nu mă așteptam. A dus misticismul la un alt nivel și n-a creat tabere pe internet care să se bată între ele, reușind astfel să creeze un soi de unanimitate. Adică a displăcut tuturor. N-am văzut pe nicăieri pe cineva spunând: “Vai, mor după noul logo al Poștei, îmi vine să mă tăvălesc în el, să-l las să mă cuprindă și să facă ghidușii cu mine!”. Deci, poporul român s-a solidarizat în neplăcere, tot e ceva.

Mda, deci Nobel n-am luat ieri, logo-ul de la Poștă nu l-am creat eu, singura variantă de a face bani mulți și repede e să câștig la loto. Nu voi spune la nimeni dacă voi câștiga, dar vor exista semne. Unul dintre ele, poate cel mai evident, e că nu voi mai scrie articole pline de pizmă precum acesta. Uneori, lipsa banilor are puterea să ne înrăiască, poate de asta la Dumnezeu ajungem toți fără niciun leu la noi, ca să vedem că El ne primește și răi.

Și, dacă ți se părea că nu e nicio legătură între Poșta Română și Loteria Română, iar trecerea mea de la una la alta e aleatorie, ei bine te înșeli. E momentul să înveți ceva nou. Sau poate că nu. Loteria Română a lansat Lozul Poșta Română care este un produs de tip loz randalinat. Eu, până acum, nu am mai auzit acest cuvânt, așa că l-am căuat. 

A randalina, doamnelor și domnilor, înseamnă a imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, motive ornamentale, desene sau inscripții pe suprafața laterală a unui piese cilindrice sau conice. Mai înseamană și moletare cu ajutorul randalinei. Iar eu cred că definiția aceasta merită ea însăși un premiul Nobel pentru capacitatea unui concept de a te băga mai mult în ceață după ce îi citești difiniția, punct. Atât pentru astăzi, vă doresc un weekend în care judecata să vă rămână în trecut, adică acolo de unde vine viitorul logo al Poștei Române. Doamne ajută și Doamne ferește, poșta oare ce poștește? Adișorul Poșteșorul.