Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului

11 iul. 2024
10354 afișări
Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului. Foto credit: Mihai Petre.

Până în anii ’90, Tei era mai degrabă o zonă industrială cu blocuri-dormitor, dar și cu case interbelice, edificate de Societatea pentru Locuințe Ieftine, care au avut norocul să scape de demolare.

Aflat în vecinătatea salbei de lacuri a Bucureștiului, cartierul Tei este înconjurat de o mină de aur verde și albastru, lacuri, două parcuri (Tei și Parcul Circului) și de mulți, mulți tei, de unde și numele său. Pe malurile lacului au apărut construcții noi, interesele dezvoltatorilor imobiliari fiind uriașe într-un astfel de paradis.

Foto credit: Cetățean in sectorul 2, pagina de facebook.
Foto credit: Cetățean în sectorul 2, pagina de facebook.

Zona Lacul Tei avea vreo 6-7 ștranduri foarte căutate, cu zone de recreere și distracție ieftină

Biserica Sfânta Treime, reper identitar al cartierului Tei, cu un teren de 5000 de mp, era înconjurată de un câmp de tei bătrâni. În anul 1986 toți copacii au fost tăiați, iar în locul lor s-au ridicat blocuri înghesuite. Zona Lacul Tei avea vreo 6-7 ștranduri foarte căutate, cu zone de recreere și distracție ieftină, în prezent fiind lăsate în paragină.

Citește și: 

Foto credit: Stadion de Cartier.
Foto credit: Stadion de Cartier.
Strandul Tei, 1968. Foto credit: AGERPRES.

Pe malul lacului Tei au apărut ansambluri rezidențiale de lux cu vedere panoramică și prețuri astronomice

În prezent, proiectul de reamenajare a salbei de la lacuri a Bucureștiului despre care tot vorbește administrația a rămas tot pe hârtie, iar cele mai multe ștranduri sunt părăsite.

Pe malul lacului Tei au apărut ansambluri rezidențiale de lux cu vedere panoramică și prețuri astronomice. Unul dintre cele mai luxoase, situat lângă Clubul Bamboo, are vedere panoramică spre Lacul Tei, grădină interioară cu fântâni arteziene, numai prețul chiriilor ajungând la 2000 de euro.

Cum era cartierul Tei acum 30 de ani și cum este azi, mai jos interviu cu Silvia Cruceanu, reprezentant al Grupului de Inițiativă Civică Lacul Tei, grupare apolitică de cetățeni obișnuiți care apără spațiul public și se luptă cu nepăsarea autorităților când nimeni altcineva nu o face.

Realitatea Ilustrată din ianuarie 1937, nr. 521, publica un articol semnat de Alex. F. Mihail.
Realitatea Ilustrată din ianuarie 1937, nr. 521, publica un articol semnat de Alex. F. Mihail.

Ianuarie, 1937. “Aspecte africane în București: copii goi”

La început de secol XX, mahalaua Tei era una dintre cele mai sărace din București. Abia spre sfârșitul anilor ’30 apar locuințele-tip edificate de Societatea pentru Locuințe Ieftine. Realitatea Ilustrată din ianuarie 1937, nr. 521, publica un articol semnat de Alex. F. Mihail. Jurnalistul a ajuns în mahala în perioada Crăciunului, iar titlul spune totul: “Aspecte africane în București: copii goi”.

În Capitală se văd, în mijlocul iernii, copii complet goi, sau în cămăși de sac, căutându-și hrana printre hoiturile aruncate pe maidane. Merserăm câțiva pași și iată-ne la țintă. În strada Doamna Ghica am găsit curți întregi, cu șiruri de odăi, unde s-a cuibărit mizeria, sub formele ei cele mai variate și mai hidoase. Copii părăsiți de toți, mame ofticoase, foste lucrătoare harnice, dar acum gonite și ele de prin ateliere. Un orb cu nouă copilași. O văduvă mi se plângea că i-a fost luat la oaste băiatul cel mai mare și a rămas acasă cu o droaie de nevârstnici. Orfani de 12-14 ani care au de îngrijit de frățiori mai mici. O fată de 14 ani, de o rară frumusețe, cu numeroși frați, cari toți se culcă nemâncați.

Toți aceștia locuiesc în niște cocioabe dărăpănate, sau prin niște magazii având în loc de ușe niște capace de scânduri, dela vreo ladă veche. Aceste încăperi adăpostesc lădițe, acoperite cu rogojini rupte, aici vezi mai mult niște epave omenești. (…). Mai toate odraslele au picioarele goale, chiar și pe gerul cel mai cumplit. Totuși, unii băieți au pantaloni, dar n-au haină, ci numai o cămașă ruptă. De palton, nici pomeneală! Te miri cum de nu mor toți de pneumonie”.

Tei Toboc, 1990. Foto credit: Norihiro Haruta, bucurestiulmeudrag.ro.
Tei Toboc, 1990. Foto credit: Norihiro Haruta, bucurestiulmeudrag.ro.
În apropierea lacului, lângă stăvilarul Toboc, se aflau o moară și o zahana unde se gătea și pește proaspăt

Până în preajma Primului Război Mondial, în jurul Lacului Tei și până departe, înspre Obor, boierii Ghica aveau vii întinse. Grădina cu Tei era cea mai mare grădină naturală din jurul lacului cu același nume. parfumul florilor de tei răspândindu-se în tot orașul. În zilele de sărbătoare, de primăvara și până toamna târziu, Grădina Tei era un loc de petrecere la iarbă verde, cu umbră deasă și apă bună de scăldat. În apropierea lacului, lângă stăvilarul Toboc, se aflau o moară și o zahana unde se gătea și pește proaspăt, arată ziarul “Foaia de Tei”, tipărit din grija Grupului de Inițiativa Civică Lacul Tei.

Foto credit: Cetățean în sectorul 2, pagina de facebook.
Cartierul Tei. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Cartierul Tei. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Doamna Toni, veche locuitoare a cartierului, își amintește cum se trăia în Tei

Pe strada Județului treceau căruțe cu lemne și cărbuni de la depozitele de pe bulevardul Lacul Tei. Pe lângă depozite, aici erau case cu un singur cat. Era destulă verdeață, curțile caselor aveau flori și pomi fructiferi. Erau mulți nuci și tei care, în iunie, te îmbătau de miros. Pe calea ferată care traversa strada Județului, venind de la Obor către Băneasa, treceau zilnic garnituri cu vagoane încărcate cu marfă. Locomotiva cu aburi pufăia ritmic, trecând încet pe lângă salcâmii în floare. Târziu, după anii ’80, a fost scoasă calea ferată. Mărturie mai sunt alianamentele de plopi bătrâni și cele câteva cantoane înșirate de-a lungul căii ferate.

Chiar lângă noi, pe strada Județului, era un fost han-hotel, La Furtună, unde obișnuiau să tragă căruțașii. În anii ’50 a fost naționalizat și acolo locuiau numeroși chiriași. În 1955, Parcul Circului nu exista. Vechea groapă Tonola nu era un loc tocmai atrăgător pentru mine. Preferam să-mi plimb fetițele în Doamna Ghica”.

Gara Obor, fotografie de epocă.
Calea Lacul Tei, ultima parcelare a Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine, 1936-1944

Mai există și azi casele construite de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine pe Bulevardul Lacul Tei și pe străzile Banu Dumitrache, Maria Ghiculeasa și Bulevardul Ghica Tei. “Parcelarea Lacul Tei a fost realizată între anii 1936-1944 după planurile arhitectului Dan Ionescu, însumând peste 200 de locuințe-tip, dar și o școală, o gradiniță și un centru cultural pentru copii. Parcelarea conține bulevardul Lacul Tei-Județului-Banul Dumitrache-Maria Ghiculeasa, Banu Scarlat, Bulevardul Ghica Tei, strada Sfânta Treime, Scheiul de sus”, sursa volumul Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină, Studio Zona, 2018, istoric Răzvan Voinea.

1986, Biserica Sfânta Treime. Teii care o înconjurau au fost tăiați ca să facă loc blocurilor. Foto credit: Dan Vartanian, bucurestiulmeudrag.ro.
O parte din aceste case au fost demolate și înlocuite cu blocuri la începutul anilor ’70

Răzvan Voinea, istoric: Cartierul era unul dintre cele mai afectate de sărăcie, destinat a fi construit cu locuințe ieftine, conform zonificării propuse de inginerul Cincinat Sfințescu în Planul de Sistematizare. Parcelarea se găsea în Sectorul I Galben, pe Calea Lacul Tei, în apropierea Fabricii de Cărămidă Tonola. Intervenția Societății în această zonă afectată de condițiile insalubre de locuire a dus la o înrăutățire a situației locuitorilor din cartier, însă și la crearea de locuințe noi pentru funcționarii bucureșteni. Locuitorii din vecinătatea terenului unde Societatea decidea construirea caselor erau afectați de această parcelare, pentru că le închidea accesul către stradă. Aceștia au trimis o scrisoare Primăriei, cerând rezolvarea situației și semnând: „Oameni săraci, servitori pe la diverse instituții din Capitală și singurul nostru sprijin sunt aceste imobile, făcute cu truda sărăciei noastre”. Cererea nu a fost luată în seamă de Primărie.

Foto credit: Studio Zona, Andrei Mărgulescu.
Foto credit: Studio Zona, Andrei Mărgulescu.
Foto credit: Studio Zona.
Foto credit: Studio Zona.
Case cochete, cu etaj, retrase de la alianament, acoperite de țigle, un proiect de arh. Dan Ionescu

Arhitectul Dan Ionescu propunea zece noi tipuri de locuințe, incluzând tipurile T1, T2, T3, special proiectate pentru intersecții. Toate erau retrase de la aliniament patru metri (pe strada Scheiul de Sus) sau cinci, și erau fie cu parter, fie cu parter și etaj. Societatea a renunțat la utilizarea eternitului pentru învelitorile caselor în favoarea țiglelor.

Foto credit: Studio Zona, Andrei Mărgulescu.
Foto credit: Studio Zona, Andrei Mărgulescu.
Sursa: Arhiva PMB, apud Studio Zona.
Sursa: Arhiva PMB, apud Studio Zona.

Arhitecții Grigore Ionescu și Stan Bortnowski au proiectat Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, fost „Emilia Irza”, între 1949 şi 1959 și Facultatea de Drumuri şi Poduri (1950)

La sfârșitul anilor ’40 mai sunt concepute în București construcții la care s-a folosit o expresie arhitecturală care se înscria celei moderne, specifică perioadei interbelice. Foarte repede ele se vor dovedi a fi ultimele manifestări de acest gen. Este vorba, în primul rând, de Spitalul de Copii, fost «Emilia Irza», și clădirea pentru Facultatea de Drumuri și Poduri (1949–1950, arh. Grigore Ionescu), din B-dul Lacul Tei, amplasate vizavi de Lacul Tei. Relativ asemănătoare, cele două construcții, de înălțime medie, P+2/4, respectiv P+3, se remarcau prin volumele simple și clare a căror orizontalitate era subliniată de ferestrele dispuse în benzi continue pe toată lungimea fațadelor principale. Dacă Spitalul de Copii mai păstrează, în general, aspectul inițial, calitatea arhitecturii originale a Facultății de Drumuri a fost redusă la anonimat prin transformări succesive și înglobarea în șirul de clădiri inexpresive realizate în anii ’70–80 pentru Institutul de Construcții”. (arh. Alexandru Panaitescu)., sursa, “Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină”,  Studio Zona, 2018.

Foto credit: Studio Zona, Andrei Mărgulescu.
Foto credit: Studio Zona, Andrei Mărgulescu.
Blocurile de pe Bulevardul Lacul Tei au P+10, dar și P+14 etaje și au fost amplasate agresiv la limita trotuarului

Bulevardul Lacul Tei a fost făcut între 1974 și 1979, pe baza unui proiect al arhitecților Carol Hacker, I. M. Niculescu, Peter Ferenczy, Yvonne Răzor. Conform arhitectului Alexandru Panaitescu, acest fronton se caracterizează prin agresivitatea cu care au trebuit să fie amplasate blocurile, de regulă P+10, accidental cu un accent P+14. Acestea, în mare parte cu secțiuni-tip sau refolosite, având de regulă apartamente și la parter, sunt dispuse la limita trotuarului, sursa Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină, Studio Zona.

Bulevardul Lacul Tei, Agerpres.
Bulevardul Lacul Tei, Agerpres.
Bulevardul Lacul Tei a fost supus unor ample înnoiri arhitectural-urbanistice, începând din anul 1974, când s-au construit primele blocuri”

Iată cu descrie arh. Carol Hacker, șef de proiect, ansamblul de blocuri pe Bulevardul Lacul Tei, în Revista Arhitectura nr.1-2, 1980 pe care am studiat-o la Biblioteca Uniunii Arhitecților din România.

Arteră importantă de circulație, modernizată, ce asigură legătura zonei centrale a orașului cu artera de penetrație Șoseaua Colentina, precum și cu zona industrială Pipera, bulevardul Lacul Tei a fost supus unor ample înnoiri arhitectural-urbanistice, începând din anul 1974, când s-au cpnstruit primele blocuri. În anul 1979, a fost terminată complet mobilarea laturii de nord a bulevardului, aceasta reprezentând un front construit de 800 m lungime, cuprins între Parcul 8 Mai (azi Tei, n.n) și Parcul Circului.

Revista Arhitectura nr.1-2, 1980, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România.
Revista Arhitectura nr.1-2, 1980, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România.

Caracteristic ansamblului este profilul transversal asimetric al arterei, dictat de existența pe latura de sud a cartierului de locuințe de tip vilă, cu parter și un etaj desfășurat pe o lungime de cca 400 de metri, de existența unei școli, a Institutul de Construcții și a Spitalului Emilia Irza. Această asimetrie în tratarea fronturilor stradale acționează vizual favorabil, pe baza contrastului, contribuind la aceasta. Se menține, totodată, și caracterul aerat și plantat al arterei”, (Revista Arhitectura nr.1-2, 1980, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România).

Revista Arhitectura nr.1-2, 1980, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România.
Revista Arhitectura nr.1-2, 1980, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România.
Ansamblul Bulevardul Lacul Tei totalizează un număr de 1750 de apartamente, la mare căutare în prezent

Un element de interes al acestei zone este grija cu care a fost protejat și înglobat un arbore monumental, cuprins în extinderea magazinelor blocului 17. A doua zonă, de la intersecția cu str. Grigore Moisil până la Parcul 8 Mai se caracterizează printr-o tratare volumetrica variată, regimul de înălțime fiind P+ 9, P+10, P+ 11 și P+14. Ansamblul totalizează un număr de 1750 de apartamente, spații comerciale o suprafață utilă de 4700 de mp. Locuitorii noului ansamblu beneficiază de apropierea celor două mari spații plantate, Parcul Circului și Parcul 8 Mai. Blocurile au fost finisate cu terasit și praf de piatră, parțial cu cărămidă de placaj. S-au folosit culori calde, puse în evidență prin contrast cu benzi sau parapete albe”(Revista Arhitectura nr.1-2, 1980, Biblioteca Uniunii Arhitecților din România).

1989, Bulevardul Lacul Tei. Foto credit: AGERPRES.
1989, Bulevardul Lacul Tei. Foto credit: AGERPRES.
Activism civic urban, Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei. Lacul Circului seacă, 250 de arbori s-au uscat

Silvia Cruceanu, de profesie proiectant de construcții hidrotehnice, face parte din Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei, grup care a inițiat de-a lungul timpului multe acțiuni de advocacy pentru protejarea mediului natural din Parcul Circului.

Parcul Circului este în curs de clasare ca monument istoric și adăpostește Aleea cu pini, loc emblematic de promenadă. Aproape toți arborii s-au uscat, instalația de irigare este stricată de 4 ani

În parc existau 250 de arbori, inclusiv stejari, conifere și mesteceni care, în ultimii 2-3 ani, au început să se usuce din cauze necunoscute. Cert este că instalația de irigare nu funcționează de 4 ani.

B365.ro: Ce ați reușit să faceți pentru locuitorii cartierului Tei?

Silvia Cruceanu: Proiectele noastre au inclus reabilitarea Aleii Județului, obținerea posibilității de parcare pe Bulevardul Lacul Tei, readucerea la Parcul Circului a celor 11.000 de mp dați în gestionarea Circului de stat, repararea scărilor care duc către lacul Circului și a sistemului de irigare, instalarea unui aerator pe lac și asigurarea alimentării cu apă în urma finalizării studiului privind cauzele scăderii nivelului apei din Lacul Circului, precum și amplasarea ansamblului de statui realizat în onoarea Prințului Rainier de Monaco în afara spațiului verde al parcului.

Lacul Circului. Foto credit: pagina de faceboook, Nicusor Dan.
Lacul Circului. Foto credit: pagina de faceboook, Nicusor Dan.
E ca o picătură chinezească, tot timpul trebuie să ceri și să atragi atenția. Anul acesta numărul copacilor uscați a ajuns la 250: conifere, mesteceni, stejari”

Silvia Cruceanu: Sunt probleme care persistă de 14 ani în Parcul Circului. Instalația de irigare se strică și este reparată cam după 4-5 ani, acum fiind iarăși stricată. E o luptă întreagă pentru că ba nu merge pompa, ba nu e electrician, ba nu merge hidroforul, ba se strică țevile. E ca o picătură chinezească, tot timpul trebuie să ceri și să atragi atenția. Pe Aleea cu Pini au început să apară arbori uscați încă de acum doi ani. Anul acesta numarul copacilor uscați a ajuns la 250: conifere, mesteceni, stejari. Deocamdată nu au fost identificate cauzele care au dus la uscarea unui număr atât de mare de copaci. Din păcate și in alte parcuri din administrarea ALPAB se întâmplă același lucru. In Parcul Circului instalația de irigare nu funcționează de 4 ani. Seceta, lipsa irigațiilor și caldura excesiva și-au pus amprenta asupra Parcului Circului. Parcul este cunoscut și pentru flora și fauna sa. Lotuși roz, chiparoși de baltă, stuf și papură. Aici cuibăresc rațe, lisițe și găinușe de baltă.

Foto credit: Maria Bostenaru Dan, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: Maria Bostenaru Dan, bucurestiulmeudrag.ro.
Lacul Parcul Circului seacă. Construcțiile noi, cu fundații adânci, care au fost făcute în zonă se presupune că au dus la migrarea pânzei freatice

B365.ro: De ce scade apa din lacul Circului?

Silvia Cruceanu: Cauzele secării lacului care au fost identificare în anul 2014, când Facultatea de Hidrotehnică a făcut un studiu. În timpul verii evaporarea este foarte mare și, inevitabil, din cauza căldurii, această duce la scăderea nivelului apei. De asemenea, construcțiile noi cu fundații adânci care au fost făcute în zonă se presupune că au dus la migrarea pânzei freatice. Secarea este influențată și de scăderea nivelului apei din lacurile adiacente, Floreasca, Tei, care au canale comunicante.

Foto credit: Maria Bostenaru Dan, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: Maria Bostenaru Dan, bucurestiulmeudrag.ro.

Tot Parcul Circului a fost amenajat pe locul fostelor fabrici de cărămidă Tonola din groapa Tonola, în sol există și acum resturile de la fabrica de cărămidă, zona lacului fiind una argiloasă. Din locul unde este lacul Circului acum se extrăgea argila care se folosea la fabricarea cărămizilor. Am descoperit că în anul 1918 pe groapaTonola a fost un lagăr de prizonieri și mulți dintre ei au fost îngropați la Cimitirul Reînvierea. Este singurul cimitir civil care are o groapă comună cu peste 1000 de ostași căzuți în timpul Primului Război Mondial.

Spațiile verzi nu sunt formidabil întreținute, aproape deloc”

B365.ro: Cum era cartierul acum 30 de ani și cum este astăzi?

Silvia Cruceanu: Acum 30 de ani lipseau construcțiile mari, nu existau blocurile înalte de pe Barbu Văcărescu și cele din Parc sau de pe strada Județului. Mai este un teren vizat să se facă pe el un bloc turn, dar PUZ-ul fiind deocamdată suspendat nu se poate da autorizația de construire. In cartier, există o lipsă de coerență în reabilitarea străzilor, nu se vede ca un tot. Administrația nu face tot ceea ce trebuie într-un cartier, apoi să se mute la următorul. Lucrurile se fac pe sărite. Activitatea ADP-ului este destul de precară la noi în cartier, spațiile verzi nu sunt formidabil întreținute, aproape deloc.

Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.

B365.ro: Știm să folosim această resursă incredibilă pe care o are cartierul Tei? Lacuri, parcuri, zici că-i raiul pe pământ.

Silvia Cruceanu: Este o zonă foarte bogată, însă interesele investitorilor imobiliari sunt pe măsura ei. Una este să faci să faci un cartier de blocuri pe malul Lacului Tei, cu apartamente care se vând la prețuri uriașe, și alta este să întreții spațiile verzi care nu produc nimic, nu fac profit.

Toată lumea își dorește ștranduri, spații verzi, zone de recreere, nu betonari. Nu vrem betonari”

B365.ro: Ce se întâmplă cu dezvoltările imobiliare de pe malul Lacul Tei și cum era înainte zona?

Silvia Cruceanu: Înainte erau ștranduri la care mergea tot românul pentru distracție ieftină. Se făceau plimbări cu vaporașul, exista și un trenuleț care mergea pe malul lacului către Petricani. Acum apele fiind foarte poluate, nu se mai poate face baie. A fost o discuție la Primăria Sectorului 2 la care am participat. Oamenii își doresc ștranduri, cum erau înainte. Adevărul este că s-au schimbat multe lucruri, cu toate recomandările de la UE nu mai poți să dai aviz pentru ștrand la un lac poluat. Însă toată lumea își dorește ștranduri, spații verzi, zone de recreere, nu betonari. Nu vrem betonari.

Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Roata din Parcul Tei se tot strică, o mai repară, a rămas lumea jumătate de oră cocoțată acolo admirând peisajul de sus”

B365.ro: Ce se întâmplă cu roata din Parcul Tei? De câte ori am trecut pe acolo, nu funcționa.

Silvia Cruceanu: S-a făcut acest parc de distracții care nu produce nimic, a fost o investiție păguboasă care a costat miliarde de lei. Am înțeles că administrația Radu Mihaiu, care mai este până în octombrie când predă mandatul, a tot a căutat să concesioneze jocurile pentru ca alți investitori să le facă profitabile. Roata se tot strică, o repară, a mai rămas lumea jumătate de oră cocoțată acolo, admirând peisajul de sus, dar nu au fost incidente tragice.

B365.ro: București, al cui ești?

Silvia Cruceanu: Noi am vrea ca orașul să fie al tuturor celor care doresc binele lui, dar asta diferă de la generație la generație. Fiecare generație are punctele ei de vedere. Din păcate, am observat că există tendința de a nu gândi în perspectivă, ci doar pe moment. Perspectiva nu sună deloc bine când ne uităm la această urbanizare agresivă.

Foto credit: Caleidoscop, Lacul Tei, 1975 versus 2017.
Foto credit: Caleidoscop, Lacul Tei, 1975 versus 2017.
Cookies