Viaţa e vis (1635), cea mai cunoscută piesă a lui Calderón de la Barca, este o alegorie filosofică despre condiţia umană, despre misterul vieţii şi despre iluziile lumii reale.
Viaţa e vis imaginează povestea lui Segismundo, încarcerat de la naştere de propriul lui tată, Regele Basilio, rege fictiv al Poloniei. Drama piesei de teatru are două surse, Viaţa lui Budha şi istoria reală a lui Don Carlos, prinţul diform din naştere, închis şi ucis de propriul lui tată, regele Filip al II-lea al Spaniei. Segismundo este o paradigmă a fiinţei umane închise în jocul iluzoriu al existenţei.
Portretul lui Dorian Gray, Hamletmachine, Epopeea lui Ghilgamesh, Viaţa e vis, texte cu o lumină lunară, melancolice, reflexive, piese de teatru dar şi texte care n-au fost scrise pentru scenă, montate la Odeon în ultimii ani, fac parte dintre marile vise ale omenirii, pentru ele spectacolul de teatru este în primul rând o lentilă. Reprezentarea unui asemenea text e regândire, forma teatrală e un gest maieutic, amintind de potecile dintr-o grădină orientală, desenând un timp emoţional al gândirii.
Dragoş Galgoţiu
Cu:
Visătorii – Marius Stănescu, Nicoleta Lefter, Gabriel Pintilei
Segismundo – Istvan Teglas
Basilio – Dan Bădărău
Astolfo – Mihai Smarandache
Clotaldo – Marian Ghenea
Estrella – Paula Niculiţă
Rosaura – Ioana Marchidan
Umbra lui Clotaldo – Mugur Arvunescu
Umbra lui Astolfo – Ionuţ Kivu
Generalul – Laurenţiu Lazăr
Guardul – Mircea N. Creţu
Costume: Doina Levintza
Regizor: Dragoş Galgoţiu
