În partea a doua a tragediei, îl regăsim pe Faust, omul căutător, pendulînd între spirit şi fizic, între Elena din Troia şi curtea împaratului, între figurile fantomatice de sfincşi, sirene ale Greciei antice şi dorinţa de a răpi mării solul ei, între Euforia ce-l înflăcărează şi Homunculus cel nenăscut şi totuşi viu, dornic să ia fiinţă dincolo de pereţii fiolei ce-l reţin.
În faţă ni se aşterne o lume onirică, palpitînd de misterul şi tainele vieţii ascunse-atent, sub văluri lungi, de privirile muritorilor.
Intrare libera.